5 definiții pentru minuniță
Explicative DEX
minuniță sf [At: MARIAN, O. I, 435 / Pl: ~țe / E: minune + -iță] 1-2 (Reg; șhp) Minunea (1-2). 3 Insectă nedefinită mai îndeaproape.
Enciclopedice
MINUNÍȚĂ (< minune) s. f. Pasăre nocturnă de pradă, sedentară, de talie mică, din ordinul strigiformelor, cu corpul cafeniu și pete deschise, mai albicios pe partea inferioară (Aegolius funereus). Este întâlnită rar în Carpați, în pădurile de conifere, iar în iernile foarte aspre coboară spre pădurile de amestec; uneori, iarna, apar și exemplare nordice. În România este foarte rară.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
MINUNIȚĂ s. v. minunea.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
minuniță s. v. MINUNEA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tezaur
MINUNÍȚĂ s. f. (Regional) 1. Minunea (2) (Aegolius funereus). MARIAN, O. I, 435, cf. BĂCESCU, PĂS. 258. 2. Numele unei insecte nedefinite mai de aproape (Latinu-Brăila). H I 236. - Pl.: minunițe. – Minune + suf. -iță.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |