Definiția cu ID-ul 1329035:
Tezaur
MINUNÍȚĂ s. f. (Regional) 1. Minunea (2) (Aegolius funereus). MARIAN, O. I, 435, cf. BĂCESCU, PĂS. 258. 2. Numele unei insecte nedefinite mai de aproape (Latinu-Brăila). H I 236. - Pl.: minunițe. – Minune + suf. -iță.