9 definiții pentru ministeriat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MINISTERIÁT, ministeriate, s. n. (Rar) Perioadă în care un guvern sau un ministru este la putere. [Pr.: -ri-at] – Din fr. ministériat.

MINISTERIÁT, ministeriate, s. n. (Rar) Perioadă în care un guvern sau un ministru este la putere. [Pr.: -ri-at] – Din fr. ministériat.

ministeriat sn [At: COSTINESCU / P: ~ri-at / Pl: ~e / E: fr ministériat] (Rar) Perioadă de timp în care un guvern sau un ministru (1) își îndeplinește mandatul Si: minister (4).

MINISTERIÁT s. n. (În trecut) Răstimpul, perioada în care un guvern sau un ministru erau la putere.

MINISTERIÁT s.n. Perioadă de timp în care un guvern sau un ministru își îndeplinește mandatul. [Pron. -ri-at. / < fr. ministériat].

MINISTERIÁT s. n. 1. perioadă de timp în care un guvern sau un ministru își îndeplinește mandatul. 2. funcția, demnitatea de ministru (2, 3). (< fr. ministériat)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ministeriát (-ri-at) s. n., pl. ministeriáte

ministeriát s. n. (sil. -ri-at), pl. ministeriáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MINISTERIÁT s. (POL.) (înv.) minister. (În timpul ~ului său.)

MINISTERIAT s. (înv.) minister. (În timpul ~ său.)

Intrare: ministeriat
ministeriat substantiv neutru
  • silabație: -ri-at info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ministeriat
  • ministeriatul
  • ministeriatu‑
plural
  • ministeriate
  • ministeriatele
genitiv-dativ singular
  • ministeriat
  • ministeriatului
plural
  • ministeriate
  • ministeriatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ministeriat

  • 1. rar Perioadă în care un guvern sau un ministru este la putere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Funcția, demnitatea de ministru.
    surse: MDN '00

etimologie: