13 definiții pentru menajă

din care

Explicative DEX

mena sf [At: BĂNUȚ, T. P. 186 / V: ~age, ~jie, minaj sn, min~, minajie / Pl:~je / E: ger Menage] (Reg) 1 Rație de alimente pentru soldați Si: merinde. 2 (Pex) Hrană.

menage sf vz menajă

minaj sn vz menajă

mina sf vz menajă

minajie sf vz menajă

Sinonime

MENA s. v. aliment, hrană, mâncare.

mena s. v. ALIMENT. HRANĂ. MÎNCARE.

Tezaur

MENÁJĂ s. f. (Transilv. Maram. și Bucov.) Rație de alimente, mai ales pentru soldați; merinde. Mîncasem tomna minajia și stam acum de taifas între cătane. BĂNUȚ, T. P. 186. Căpătăm menajă numa o dată la zi, ca robu. DENSUSIANU, Ț. H. 179, cf. ARH. FOLK. III, 69, CHEST. VIII 3/27. ♦ P. e x t. Hrană, mîncare. [Trupele începură] a-și face foc, Să-și facă menagea iute, Ca să plece mai-nainte. RETEGANUL, TR. 68. O porție de minajă. alr ii 4 931/260, cf. 4 931/29, 219, 279, 349, 362, 386. Porțîie de minaj. ib. 4 931/334, cf. 4931/272, A V 16, VI 4. Ne-a dat menajie pe două zile. MAT. DIALECT. I, 180, cf. com. din MONOR-REGHIN. – Pl.: menaje. – Și: menájie, menáge, minájă, minájie, s. f. ; mináj s. n. – Din germ. (din Austria) Menage.

MENÁGE s. f. v. menajă.

MENÁJIE s. f. v. menajă.

MINÁJ s. n. v. menajă.

MINÁJĂ s. f. v. menajă.

MINÁJIE s. f. v. menajă.

Intrare: menajă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mena
  • menaja
plural
  • menaje
  • menajele
genitiv-dativ singular
  • menaje
  • menajei
plural
  • menaje
  • menajelor
vocativ singular
plural
menage
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
menajie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
minajă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
minajie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.