7 definiții pentru mințitor
Explicative DEX
MINȚITOR, -OARE, mințitori, -oare, adj. (Rar) Care minte; înșelător, amăgitor. – Minți + suf. -tor.
MINȚITOR, -OARE, mințitori, -oare, adj. (Rar) Care minte; înșelător, amăgitor. – Minți + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mințitor, ~oare a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~i, ~oare / E: minți + -tor] (rar) Care minte Si: înșelător, amăgitor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MINȚITOR, -OARE, mințitori, -oare, adj. (Neobișnuit) Care minte; înșelător; amăgitor. L-au deșteptat picăturile reci ale unei ploi vijelioase, izvodite pe neașteptate din seninul mințitor al zilei. GALACTION, O. I 48.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
mințitor (rar) adj. m., pl. mințitori; f. sg. și pl. mințitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mințitor (rar) adj. m., pl. mințitori; f. sg. și pl. mințitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mințitor adj. m., pl. mințitori, f. sg. și pl. mințitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Tezaur
MINȚITOR, -OÁRE adj. (Rar) Care minte; amăgitor. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., COSTINESCU. ◊ F i g. L-au deșteptat picăturile reci ale unei ploi vijelioase, izvodite pe neașteptate din semnul mințitor al zilei. GALACTION, O, 48. - pl.: mințitori, -oare. - Minți+ suf. -tor.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
mințitor, mințitoareadjectiv
-
- L-au deșteptat picăturile reci ale unei ploi vijelioase, izvodite pe neașteptate din seninul mințitor al zilei. GALACTION, O. I 48. DLRLC
-
etimologie:
- Minți + -tor. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.