5 definiții pentru mințitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MINȚITÓR, -OÁRE, mințitori, -oare, adj. (Rar) Care minte; înșelător, amăgitor. – Minți + suf. -tor.

MINȚITÓR, -OÁRE, mințitori, -oare, adj. (Rar) Care minte; înșelător, amăgitor. – Minți + suf. -tor.

mințitor, ~oare a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~i, ~oare / E: minți + -tor] (rar) Care minte Si: înșelător, amăgitor.

MINȚITÓR, -OÁRE, mințitori, -oare, adj. (Neobișnuit) Care minte; înșelător; amăgitor. L-au deșteptat picăturile reci ale unei ploi vijelioase, izvodite pe neașteptate din seninul mințitor al zilei. GALACTION, O. I 48.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mințitór (rar) adj. m., pl. mințitóri; f. sg. și pl. mințitoáre

mințitór adj. m., pl. mințitóri, f. sg. și pl. mințitoáre

Intrare: mințitor
mințitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mințitor
  • mințitorul
  • mințitoru‑
  • mințitoare
  • mințitoarea
plural
  • mințitori
  • mințitorii
  • mințitoare
  • mințitoarele
genitiv-dativ singular
  • mințitor
  • mințitorului
  • mințitoare
  • mințitoarei
plural
  • mințitori
  • mințitorilor
  • mințitoare
  • mințitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mințitor

etimologie:

  • Minți + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09