2) *mílă f., pl.e (neol. d. sec. 17, d. pol. mila, d. it. miglia, id., d. lat. mille, o mie, de unde și fr. mille, m.; ngr. milli, după it. V. mie). O măsură intinerară care, la Romanĭ, era o mie de pașĭ (1472 m.). Mila engleză, 1609 m. Mila marină, 1852 m. (a 60-a parte dintr’un cerc de mare grad al pămîntuluĭ). – Rar și mil, pl. urĭ, (după ngr.).