7 definiții pentru miluță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MILÚȚĂ s. f. (Pop.) Diminutiv al lui milă1.Milă1 + suf. -uță.

miluță1 sf [At: MARIAN, Î. 280 / E: milă1 + -uță] 1-2 (Pop; șhp) 1 Milucă (1-2). 3 (Pex) Persoană care întruchipează bunătate.

MILÚȚĂ, miluțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui milă1.Milă1 + suf. -uță.

MILÚȚĂ s. f. (Rar) Diminutiv al lui milă1. Cine n-are mămucuță, Nu mai știe ce-i miluță. ȘEZ. XIX 116.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

milúță (pop.) s. f., g.-d. art. milúței

milúță s. f., g.-d. art. milúței

Intrare: miluță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miluță
  • miluța
plural
  • miluțe
  • miluțele
genitiv-dativ singular
  • miluțe
  • miluței
plural
  • miluțe
  • miluțelor
vocativ singular
plural

miluță

etimologie:

  • Milă + sufix -uță.
    surse: DEX '09 DEX '98