MILOSÎRDNIC, -Ă adj. (Învechit) Milos (I 1, 3) Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D. ♦ (Substantivat, m.) Epitet dat lui Dumnezeu. Curgerile ceale de sus și cu bogată dare Varsă-le miloserdnice în casa dumisale (a. 1 771). BV II, 200. - Pl.: milosîrdnici, -ce. – Și: milosérdnic, -ă adj. – Milosîrd + suf. -nic. Cf. slavonul милосръдьнъ.