7 definiții pentru milostivnic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
milostivnic, ~ă [At: CORESI, L. 399/6 / Pl: ~ici, ~ice / E: slv милостивьиъ, bg милостивник] 1 a (îrg) Milostiv (1). 2-3 a (D. acțiuni, atitudini) Care arată milă1 (1, 28). 4-5 a Care este făcut cu milă1 (1). 6-7 s, a (Reg) Milostiv (6-7). 8 sfp (Mtp; Ban; Olt; euf) Iele.
milostív, -ă adj. (vsl. milostivŭ). Milos, mizericordios, caritabil, filantrop, ĭertător, clement: boĭeru trebuĭe să fie milostiv. S. f. Potroacă, veninariță, o buruĭană. – Vechĭ milostívnic (vsl. milostivĭnŭ).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MILOSTIVNIC adj. v. bun, îndurător, îngăduitor, milos, milostiv.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
milostivnic adj. v. BUN. ÎNDURĂTOR. ÎNGĂDUITOR. MILOS. MILOSTIV.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MILOSTIVNICE s. pl. v. iele.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
milostivnice s. pl. v. IELE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MILOSTÍVNIC, -Ă adj., s. f. pl. I. Adj. I. (Învechit și regional) Milostiv (I). Domnul Dumnezeu iaste milostivnic. CORESI, L. 399/6. Din cartea cea mică Cetia Sîntă-Măria cea milostivnică. PAMFILE, S. T. 15. ♦ (Despre acțiuni, atitudini etc.) Care arată milă1 (I 1, 3), care este făcut cu milă. Prin milostivnică îndurare au fost dăruită spre răsuflarea locuitorilor (a. 1814). URICARIUL, i, 35. Această milostivnică hotărîre (a. 1817). ap. TDRG. 2. (Regional) Milostiv (II). (Substantivat) Milostivnicul vădanilor, orfanilor și a săracilor. ȘEZ. V, 78. II. S. f. pl. (Ban., Olt.; în superstiții, eufemistic) Iele. Cf. CANDREA, F. 323, ARH. FOLK. III, 151. Milostivnice sînt niște ființe curate cari fac bine, dacă află bine, iar dacă află rău, necurățenie, ele strică. CHEST. V 180/37. – Pl.: milostivnici, -ce. – Din slavonul милостивьнъ, bg. милостивникъ.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A10) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |