2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MILOGÍ, milogesc, vb. IV. Refl. A cere de pomană; a cerși. ♦ A se ruga de cineva cu stăruință, înjositor, pentru a obține ceva. – Din milog.

MILOGÍ, milogesc, vb. IV. Refl. A cere de pomană; a cerși. ♦ A se ruga de cineva cu stăruință, înjositor, pentru a obține ceva. – Din milog.

milogi vrt [At: PANN, P. V. III, 1421/19 / Pzi: ~gesc / E: milog] 1 A cerși. 2-5 (Pex; dep) vrt A (se) ruga cu stăruință (și cu glas plângător).

MILOGÍ, milogesc, vb. IV. Refl. A se ruga de cineva cu stăruință spre a obține ceva; a cere de pomană, a cerși. [Țăranii] sînt siliți să cerșească pur și simplu.. să se milogească pentru porumb. REBREANU, R. I 223. O fetiță, c-un paneraș de flori, se tot milogește pe lîngă noi, c-un aer de sfîșietoare mizerie. VLAHUȚĂ, O. A. 442. Cînd vedea drumeț... lăsa baba covrigul din gură, întindea dreapta și se milogea tinguios numai din vîrful limbii. CARAGIALE, O. III 51. ◊ Tranz. (Neobișnuit) Milogea sprijinul unui om și pe omul acela nu-l socotea vrednic de stimă. C. PETRESCU, C. V. 62.

A SE MILOGÍ mă ~ésc intranz. 1) A adopta o atitudine de inferioritate (față de cineva) implorând (pentru a obține ceva). 2) A umbla cu cerutul; a cerși. /Din milog

milogì v. 1. a cere de milă; 2. fig. a implora cu fățărnicie: veni milogindu-se la muma voinicului ISP.

MILÓG, -OÁGĂ, milogi, -oage, s. m. și f. Cerșetor (infirm). ♦ Persoană care se roagă de cineva cu insistență, înjosindu-se, pentru a obține ceva. ♦ (Reg.) Om infirm, schilod. – Din milă1, probabil prin contaminare cu olog.

MILÓG, -OÁGĂ, milogi, -oage, s. m. și f. Cerșetor (infirm). ♦ Persoană care se roagă de cineva cu insistență, înjosindu-se, pentru a obține ceva. ♦ (Reg.) Om infirm, schilod. – Din milă1, probabil prin contaminare cu olog.

milog, ~oa smf [At: PISCUPESCU, O. 174/ 14 / V: miul~ / Pl: ~ogi, ~oage / E: pbl ctm milă1 + olog] 1-2 (Rar sf) Cerșetor (infirm). 3 (Pex) Persoană infirmă.

miulog, ~oa smf vz milog

MILÓG, -OÁGĂ, milogi, -oage, s. m. și f. Cerșetor. Pe la porți domnești n-am fost milog. BENIUC, V. 10. Stăteați tustrei ca niște mogîldețe... «Ca niște milogi», l-ai auzit pe tata mîrîind. PAS, Z. I 177. Cu trunchiul zgircit cu aeru-i de milog stăruitor, acest copac stîrni mînia cerului. GALACTION, O. I 79.

MILÓG ~oágă (~ógi, ~oáge) m. și f. 1) Persoană (infimă) care umblă cu cerșitul; cerșetor. 2) Persoană care se milogește pentru a obține ceva. 3) Persoană care are un beteșug; om calic. /Din milă

milog m. 1. care cere milă, cerșetor; 2. (ironic) suplicant.

milóg, -oágă s. (d. milă și suf. -og din olog, slăbănog). Calic, cerșitor. Fig. Iron. Suplicant.

milogésc (mă) v. refl. (d. milog saŭ d. sîrb. milolagati, a linguși, a minți fin). Cerșesc, cer de pomană. Fig. Implor prea umil: i se milogea pentru fiu eĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!milogí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se milogéște, imperf. 3 sg. se milogeá; conj. prez. 3 să se milogeáscă

milogí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. milogésc, imperf. 3 ag. milogeá; conj. prez. 3 sg. și pl. milogeáscă

miloágă s. f., g.-d. art. miloágei; pl. miloáge

miloágă s. f., g.-d. art. miloágei; pl. miloáge


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MILOGÍ vb. a cerși, (pop.) a prosti, (Transilv. și Maram.) a coldui, (înv.) a calici, a cerșetori, (arg.) a mangli. (A ~ pe la colțuri de stradă.)

arată toate definițiile

Intrare: milogi
verb (V407)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • milogi
  • milogire
  • milogit
  • milogitu‑
  • milogind
  • milogindu‑
singular plural
  • milogește
  • milogiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • milogesc
(să)
  • milogesc
  • milogeam
  • milogii
  • milogisem
a II-a (tu)
  • milogești
(să)
  • milogești
  • milogeai
  • milogiși
  • milogiseși
a III-a (el, ea)
  • milogește
(să)
  • milogească
  • milogea
  • milogi
  • milogise
plural I (noi)
  • milogim
(să)
  • milogim
  • milogeam
  • milogirăm
  • milogiserăm
  • milogisem
a II-a (voi)
  • milogiți
(să)
  • milogiți
  • milogeați
  • milogirăți
  • milogiserăți
  • milogiseți
a III-a (ei, ele)
  • milogesc
(să)
  • milogească
  • milogeau
  • milogi
  • milogiseră
Intrare: milog
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • milog
  • milogul
  • milogu‑
plural
  • milogi
  • milogii
genitiv-dativ singular
  • milog
  • milogului
plural
  • milogi
  • milogilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)