5 definiții pentru mijlocin

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mijlocin, ~ă [At: F (1891), 156 / V: miljo~ / Pl: ~ni, ~ne / E: cf mijlociu] 1-2 smf, a Mijlociu (6-7). 3 a (Nob) Care e penultimul născut dintre frați Vz mezin (1).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MIJLOCÍN, -Ă adj., s. m. și f. (Ban. și sudul Transilv.) 1. Adj., s. m. și f. Mijlociu (I 2). Se hotărî dară ca mâne zi să trimită fata mijlocină. F (1891), 156. Un bătrîn o avut tri fisiori. . . Hăl milzosin o zîs. . . DENSUSIANU, Ț. H. 102, cf. 103. O fost tri păcurari la oi. . . Al mai mare caută să facă focu . . . Caută al mijlosin . . . Caută al mic. ARH. FOLK. III, 87. 2. Adj. (Neobișnuit) Care este ultimul născut dintre doi sau mai mulți frați. V. m e z i n (1), A fost o mamă odată. . . Nouă fii ea mi-ș avea, Cu Voichița zece, Cu Gin unsprezece, Cu Gin Costangin, Copil mijlocin. CĂTANĂ, B. 87. – Pl.: mijlocini, -e. – Și: miljocín, -ă adj., s. m. și f. – De la mijlociu.

MILJOCÍN, -Ă adj., s. m. și f. v. mijlocin.

Intrare: mijlocin
mijlocin adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mijlocin
  • mijlocinul
  • mijlocinu‑
  • mijloci
  • mijlocina
plural
  • mijlocini
  • mijlocinii
  • mijlocine
  • mijlocinele
genitiv-dativ singular
  • mijlocin
  • mijlocinului
  • mijlocine
  • mijlocinei
plural
  • mijlocini
  • mijlocinilor
  • mijlocine
  • mijlocinelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)