MIJLOCÍN, -Ă adj., s. m. și f. (Ban. și sudul Transilv.) 1. Adj., s. m. și f. Mijlociu (I 2). Se hotărî dară ca mâne zi să trimită fata mijlocină. F (1891), 156. Un bătrîn o avut tri fisiori. . . Hăl milzosin o zîs. . . DENSUSIANU, Ț. H. 102, cf. 103. O fost tri păcurari la oi. . . Al mai mare caută să facă focu . . . Caută al mijlosin . . . Caută al mic. ARH. FOLK. III, 87. 2. Adj. (Neobișnuit) Care este ultimul născut dintre doi sau mai mulți frați. V. m e z i n (1), A fost o mamă odată. . . Nouă fii ea mi-ș avea, Cu Voichița zece, Cu Gin unsprezece, Cu Gin Costangin, Copil mijlocin. CĂTANĂ, B. 87. – Pl.: mijlocini, -e. – Și: miljocín, -ă adj., s. m. și f. – De la mijlociu.