11 definiții pentru mihona / mihoni mihoni


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIHONÁ, pers. 3 mihonă, vb. I. Intranz. (Reg.) A necheza. [Var.: mihoní, pers. 3 mihonește, vb. IV] – Din mihoho.

MIHONÁ, pers. 3 mihonă, vb. I. Intranz. (Reg.) A necheza. [Var.: mihoní, pers. 3 mihonește, vb. IV] – Din mihoho.

MIHONÁ, pers. 3 mihonă, vb. I. Intranz. (Rar) A necheza. Ionică, înhămat la săniuță mă duce-n goană; din cînd în cînd sare și mihonă ca un mînz care zburdă. VLAHUȚĂ, O. A. II 87.

A MIHONÁ pers. 3 míhonă intranz. reg. (despre cai) A scoate sunete stridente, prelungi și răsunătoare caracteristice speciei; a necheza; a mihoti; a râncheza. [Var. a mihoni; Și mihonește] /Din mihoho

MIHONÍ vb. IV v. mihona.

mihoni vi [At: ALEXI, W / V: (cscj) ~na (Pzi: 3 mihonă) / Pzi: 3 ~nește / E: mihoho] (Reg, d. cai) A necheza.

míhon, a și -otésc v. intr. (d. mihohó). Est. Rar. Nechez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mihoná/mihoní (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. míhonă/mihonéște

mihoná/mihoní vb., ind. prez. 3 sg. míhonă/ mihonéște


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIHONÍ vb. v. necheza, râncheza.

Intrare: mihona / mihoni
verb (V2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mihona
  • mihonare
  • mihonat
  • mihonatu‑
  • mihonând
  • mihonându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • mihonă
(să)
  • mihone
  • mihona
  • mihonă
  • mihonase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • mihonă
(să)
  • mihone
  • mihonau
  • mihona
  • mihonaseră
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mihoni
  • mihonire
  • mihonit
  • mihonitu‑
  • mihonind
  • mihonindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • mihonește
(să)
  • mihonească
  • mihonea
  • mihoni
  • mihonise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • mihonesc
(să)
  • mihonească
  • mihoneau
  • mihoni
  • mihoniseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mihona / mihoni mihoni

etimologie:

  • mihoho
    surse: DEX '98 DEX '09