2 intrări

10 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIGNÓN, -Ă, mignoni, -e, adj. (Adesea substantivat) Micuț; drăguț, delicat. [Pr.: -nion] – Din fr. mignon.

mignon, ~ă [At: ALEXI, W. / P: ~ni-on / S și: ~ni-on / Pl: ~i, ~e / E: fr mignon] 1 a (Frm) Mic și delicat. 2 si Corp de literă de șapte puncte tiografice, cu dimensiunea de 2,63 mm Si: colonel.

MIGNÓN, -Ă, mignoni, -e, adj. (Franțuzism; adesea substantivat) Micuț; drăguț, delicat. [Pr.: -nion] – Din fr. mignon.

MIGNÓN adj. Drăguț, micuț; delicat. [Pron. mi-nion. / < fr. mignon].

MIGNÓN, -Ă NION/ I. adj. mic, delicat, gingaș. II. s. n. inv. (poligr.) colonel2. (< fr. mignon)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!mignónă (tip de literă) (fr.) [gno pron. nio] (mi-gno-) s. f., pl. mignóne

mignón adj. m. [-gnon pron. fr. -nion], pl. mignóni; f. sg. mignónă, pl. mignóne

mignón s. n. invar. [-gnon pron. fr. -nion]


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

Mignon v. mecanice, instrumente.

Welte-Mignon v. mecanice, instrumente.

Intrare: mignonă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • migno
  • mignona
plural
  • mignone
  • mignonele
genitiv-dativ singular
  • mignone
  • mignonei
plural
  • mignone
  • mignonelor
vocativ singular
plural
Intrare: mignon
  • pronunție: -gnon pr. fr. -nĭon
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mignon
  • mignonul
  • mignonu‑
  • migno
  • mignona
plural
  • mignoni
  • mignonii
  • mignone
  • mignonele
genitiv-dativ singular
  • mignon
  • mignonului
  • mignone
  • mignonei
plural
  • mignoni
  • mignonilor
  • mignone
  • mignonelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)