2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

migăire sf vz migălire

MIGĂÍ vb. IV v. migăli.

MIGĂLÍ, migălesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A lucra cu răbdare și cu minuțiozitate; a bunghini. ♦ A lucra fără spor. [Var.: migăí vb. IV] – Et. nec.

MIGĂLÍ, migălesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A lucra cu răbdare și cu minuțiozitate; a bunghini. ♦ A lucra fără spor. [Var.: migăí vb. IV] – Et. nec.

MIGĂLÍRE, migăliri, s. f. Acțiunea de a migăli.V. migăli.

MIGĂLÍRE, migăliri, s. f. Acțiunea de a migăli.V. migăli.

migăli [At: BIBLIA (1688), ap. C. CR. 192/7 / V: i / Pzi: ~lesc / E: nct] 1 vi (Înv) A munci din greu. 2-3 vit A lucra cu multă minuțiozitate și fără prea mult spor Si: a migoroși (1). 4 vi A-și pierde vremea cu nimicuri Si: (reg) a migoroși (2), a milcoși1, a tăndăli. 5 vt (Reg) A mânca puțin și fără poftă Si: a ciuguli, (reg) a migui.

migălire sf [At: LB / V: ire / Pl: ~ri / E: migăli] 1 Muncă necesitând un efort însemnat. 2 Muncă executată cu minuțiozitate și fără prea mult spor. 3 Tândălire. 4 Consumare de alimente în cantități mici și fără poftă.

MIGĂLÍ, migălesc, vb. IV. Tranz. A lucra încet, cu răbdare și cu minuțiozitate. Lua calapodul sau pantoful pe care pînă atunci îl migălise. ARDELEANU, D. 64. Dan... migălea fiecare frază și-și tortura capul pentr-un epitet. VLAHUȚĂ, O. A. 261. ◊ Absol. Se așeza la masa de scris unde migălea cu necurmare pînă la douăsprezece. C. PETRESCU, C. V. 142. – Variantă: migăi (CREANGĂ, P. 6, DONICI, F. 19) vb. IV.

A MIGĂLÍ ~ésc 1. tranz. A face cu (multă) migală. 2. intranz. 1) A lucra cu (multă) migală. 2) pop. A lucra încet și fără spor; a se mocăi; a se mocoși; a se moșmoni; a bichiri. /Orig. nec.

migăì v. Mold. V. migălì: nora migăia prin casă CR. [Slav. MIGATI, a miji].

migălì v. a lucra încet și fără spor, a pune prea mult timp pentru nimicuri. [V. migăì].

migălésc v. tr. și intr. (cp. cu pg. migar, a fărămiți, și cu mijesc, vsl. mužati și migati). Lucrez la lucrurĭ micĭ, lucrez minuțios, mă ocup de lucrurĭ micĭ: a migăli o broderie, la o broderie; femeĭa migălea pin casă. V. refl. Mă bosîncesc, mă ostenesc la lucrurĭ meticuloase (de ex., alegînd grîu de neghină). În est migăĭesc. V. alambichez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

migălí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. migălésc, imperf. 3 sg. migăleá; conj. prez. 3 migăleáscă

migălíre s. f., g.-d. art. migălírii; pl. migălíri

migălí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. migălésc, imperf. 3 sg. migăleá; conj. prez. 3 sg. și pl. migăleáscă

migălíre s. f., g.-d. art. migălírii; pl. migălíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIGĂLÍ vb. 1. (pop.) a piguli, (reg.) a bunghini, (prin Mold.) a bichiri, (prin Mold. și Munt.) a puchini. (A ~ la o broderie.) 2. v. mocăi.

MIGĂLÍ vb. v. lenevi, trândăvi.

arată toate definițiile

Intrare: migăli
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • migăli
  • migălire
  • migălit
  • migălitu‑
  • migălind
  • migălindu‑
singular plural
  • migălește
  • migăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • migălesc
(să)
  • migălesc
  • migăleam
  • migălii
  • migălisem
a II-a (tu)
  • migălești
(să)
  • migălești
  • migăleai
  • migăliși
  • migăliseși
a III-a (el, ea)
  • migălește
(să)
  • migălească
  • migălea
  • migăli
  • migălise
plural I (noi)
  • migălim
(să)
  • migălim
  • migăleam
  • migălirăm
  • migăliserăm
  • migălisem
a II-a (voi)
  • migăliți
(să)
  • migăliți
  • migăleați
  • migălirăți
  • migăliserăți
  • migăliseți
a III-a (ei, ele)
  • migălesc
(să)
  • migălească
  • migăleau
  • migăli
  • migăliseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • migăi
  • migăire
  • migăit
  • migăitu‑
  • migăind
  • migăindu‑
singular plural
  • migăiește
  • migăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • migăiesc
(să)
  • migăiesc
  • migăiam
  • migăii
  • migăisem
a II-a (tu)
  • migăiești
(să)
  • migăiești
  • migăiai
  • migăiși
  • migăiseși
a III-a (el, ea)
  • migăiește
(să)
  • migăiască
  • migăia
  • migăi
  • migăise
plural I (noi)
  • migăim
(să)
  • migăim
  • migăiam
  • migăirăm
  • migăiserăm
  • migăisem
a II-a (voi)
  • migăiți
(să)
  • migăiți
  • migăiați
  • migăirăți
  • migăiserăți
  • migăiseți
a III-a (ei, ele)
  • migăiesc
(să)
  • migăiască
  • migăiau
  • migăi
  • migăiseră
Intrare: migălire
migălire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • migălire
  • migălirea
plural
  • migăliri
  • migălirile
genitiv-dativ singular
  • migăliri
  • migălirii
plural
  • migăliri
  • migălirilor
vocativ singular
plural
migăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • migăire
  • migăirea
plural
  • migăiri
  • migăirile
genitiv-dativ singular
  • migăiri
  • migăirii
plural
  • migăiri
  • migăirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

migăli migăi

  • 1. intranzitiv A lucra cu răbdare și cu minuțiozitate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bunghini antonime: pripi attach_file 3 exemple
    exemple
    • Lua calapodul sau pantoful pe care pînă atunci îl migălise. ARDELEANU, D. 64.
      surse: DLRLC
    • Dan... migălea fiecare frază și-și tortura capul pentr-un epitet. VLAHUȚĂ, O. A. 261.
      surse: DLRLC
    • absolut Se așeza la masa de scris unde migălea cu necurmare pînă la douăsprezece. C. PETRESCU, C. V. 142.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A lucra fără spor.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

migălire migăire

  • 1. Acțiunea de a migăli.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi migăli
    surse: DEX '98 DEX '09