2 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

miercăit sn [At: ISPIRESCU, L. 369 / Pl: ~uri / E: miercăi] Strigăt caracteristicscos de iepuri sau de alte animale.

MIERCĂÍT, miercăituri, s. n. Geamăt, scîncet. Auzi miercăitul unui iepure, ca și cînd îl apucase ogarul. ISPIRESCU, E. 369.

MIERCĂÍT, miercăituri, s. n. Geamăt, scâncet.

miercăi vi [At: DDRF / V: ~ăni / Pzi: 3 miercăie, ~iește / E: ns cf mecăii, miorcăi] 1 (D. iepuri) A emite strigătul caracteristic speciei. 2 (Pex, d. animale) A scânci.

miercăì v. a mugi, vorbind de vite. [Onomatopee, v. miorcăi].


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

miercăí, pers. 3 sg. miércăie, vb. IV (reg., despre vite) a mugi.

Intrare: miercăit
miercăit substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miercăit
  • miercăitul
  • miercăitu‑
plural
  • miercăituri
  • miercăiturile
genitiv-dativ singular
  • miercăit
  • miercăitului
plural
  • miercăituri
  • miercăiturilor
vocativ singular
plural
Intrare: miercăi
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • miercăi
  • miercăire
  • miercăit
  • miercăitu‑
  • miercăind
  • miercăindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • miercăie
(să)
  • miercăie
  • miercăia
  • miercăi
  • miercăise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • miercăie
(să)
  • miercăie
  • miercăiau
  • miercăi
  • miercăiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

miercăit

etimologie: