4 definiții pentru miercăit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
miercăit sn [At: ISPIRESCU, L. 369 / Pl: ~uri / E: miercăi] Strigăt caracteristicscos de iepuri sau de alte animale.
MIERCĂIT, miercăituri, s. n. Geamăt, scîncet. Auzi miercăitul unui iepure, ca și cînd îl apucase ogarul. ISPIRESCU, E. 369.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MIERCĂIT, miercăituri, s. n. Geamăt, scîncet.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MIERCĂÍT s. n. Faptul de a m i e r c ă i; strigăt caracteristic scos de iepuri sau, p. e x t., de alte animale. Deodată, hoțul auzi miercăitul unui iepure, ca și cînd îl apucase ogarul. ISPIRESCU, L. 369. Se duse într-acolo, de unde i se păru că vine miercăitul iepurelui. id. ib. 370, cf. DDRF. – V. miercăi.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: miercăit
miercăit substantiv neutru
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
miercăit, miercăiturisubstantiv neutru
-
- Auzi miercăitul unui iepure, ca și cînd îl apucase ogarul. ISPIRESCU, E. 369. DLRLC
-