4 definiții pentru miercăit

Explicative DEX

miercăit sn [At: ISPIRESCU, L. 369 / Pl: ~uri / E: miercăi] Strigăt caracteristicscos de iepuri sau de alte animale.

MIERCĂIT, miercăituri, s. n. Geamăt, scîncet. Auzi miercăitul unui iepure, ca și cînd îl apucase ogarul. ISPIRESCU, L. 369.

MIERCĂIT, miercăituri, s. n. Geamăt, scîncet.

Tezaur

MIERCĂÍT s. n. Faptul de a m i e r c ă i; strigăt caracteristic scos de iepuri sau, p. e x t., de alte animale. Deodată, hoțul auzi miercăitul unui iepure, ca și cînd îl apucase ogarul. ISPIRESCU, L. 369. Se duse într-acolo, de unde i se păru că vine miercăitul iepurelui. id. ib. 370, cf. DDRF. – V. miercăi.

Intrare: miercăit
miercăit substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miercăit
  • miercăitul
  • miercăitu‑
plural
  • miercăituri
  • miercăiturile
genitiv-dativ singular
  • miercăit
  • miercăitului
plural
  • miercăituri
  • miercăiturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

miercăit, miercăiturisubstantiv neutru

  • 1. Geamăt, scâncet. DLRLC
    • format_quote Auzi miercăitul unui iepure, ca și cînd îl apucase ogarul. ISPIRESCU, L. 369. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.