mielo- [At: DN³ / P: mi-e~ / E: fr myélo-, it mielo-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) măduva spinării.

MIELO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) măduva spinării”, „medular”, „măduvă”. [Pron. mi-e-, var. miel-. / < fr. myélo-, it. mielo-, cf. gr. myelos].

MIEL(O)-, -MIELIE, -MIELITĂ elem. „măduvă”. (< fr. myél/o/-, -myélie, -myélite, cf. gr. myelos)

MIEL- v. mielo-.

-MIELIE elem. miel(o)-.

-MIELITĂ² elem. miel(o)-.

MIELO- „măduvă, medular”. ◊ gr. myelos „măduvă” > fr. myélo-, germ. id., engl. id., it. mielo-. □ ~blast (v. -blast), s. n., celulă a măduvei osoase, din care iau naștere leucocitele polinucleare din sînge; sin. granuloblast; ~cel (v. -cel₂), s. n., hernie a măduvei spinării, în exteriorul coloanei vertebrale; sin. meningomielocel; ~cistocel (v. cisto-, v. -cel₂), s. n., tip de meningocel spinal caracterizat printr-o dilatație chistică a canalului medular central; sin. hidromielocel; ~cit (v. -cit), s. n., celulă din măduva oaselor, făcînd parte din seria granulocitară; ~citemie (v. -cit, v. -emie), s. f., prezența excesivă a mielocitelor în sînge; ~displazie (v. dis-, v. -plazie), s. f., viciu de dezvoltare a măduvei spinării; ~gen (v. -gen₁), adj., (despre leucocite) care își are originea în măduva osoasă; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Studiu al formațiilor celulare din măduva generatoare de țesut sanguin. 2. Radiografie a coloanei vertebrale, după injectarea canalului rahidian cu o substanță de contrast; ~gramă (v. -gramă), s. f., metodă de determinare cantitativă și calitativă a componentelor celulare din măduva hematopoetică; ~id (v. -id), adj., care este în legătură cu măduva osoasă; ~limfocit (v. limfo-, v. -cit), s. n., limfocit de dimensiuni mici format în măduva oaselor; ~malacie (v. -malacie), s. f., proces de ramolire a măduvei spinării; ~meningocel (v. meningo-, v. -cel₂), s. n., tip de meningocel în care măduva spinării și rădăcinile lui sînt incluse în sac; ~meningocistocel (v. meningo-, v. -cisto-, v. cel₂), s. n., malformație complexă care rezultă din asocierea unui mielocistocel cu un mielomeningocel; ~mer (v. -mer), s. n., segment din măduva spinării; ~monocit (v. mono-, v. -cit), s. n., monocit dezvoltat în măduva oaselor; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru afecțiunile măduvei spinării; ~plast (v. -plast), s. n., leucocit din măduva oaselor; ~por (v. -por), s. m., deschidere sau canal în măduva spinării; ~scleroză (v. -scleroză), s. f., proces de sclerozare a măduvei osoase sau a măduvei spinării; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare chirurgicală a măduvei spinării; ~trop (v. -trop), adj., care are afinitate pentru măduva spinării.

MIEL-, v. MIELO-. □ ~emie (v. -emie), s. f., prezența de celule medulare în sînge; ~encefal (v. -encefal), s. n., parte posterioară a creierului embrionar, din care se dezvoltă bulbul rahidian.

-MIELIE „măduvă osoasă”. ◊ gr. myelos „măduvă” > fr. -myélie, germ. id., it. -mielia > rom. -mielie.