7 definiții pentru mielină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mieli sf [At: PARHON, B. 65 / Pl: mi-e~ / E: fr myeline] Substanță care se găsește în nervii cerebro-spinali.

MIELÍNĂ, mieline, s. f. Teacă ce învelește fibra nervoasă, constituită din colesterol, fosfolipide, acizi grași etc. [Pr.: mi-e-] – Din fr. myéline.

MIELÍNĂ, mieline, s. f. Teacă ce învelește fibra nervoasă, constituită din colesterol, fosfolipide, acizi grași etc. [Pr.: mi-e-] – Din fr. myéline.

MIELÍNĂ s. f. Substanță care intră în alcătuirea nervilor cerebrospinali. – Pronunțat: mi-e-.

MIELÍNĂ s.f. Substanță moale, refringentă care formează teaca unor nervi. [Pron. mi-e-. / < fr. myéline, cf. gr. myelos – măduvă].

MIELÍNĂ s. f. substanță albă, moale, care formează teaca celulelor nervoase. (< fr. myéline)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!mielínă (mi-e-) s. f., g.-d. art. mielínei; pl. mielíne

mielínă s. f. (sil. mi-e-), g.-d. art. mielínei

Intrare: mielină
  • silabație: mi-e-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mieli
  • mielina
plural
  • mieline
  • mielinele
genitiv-dativ singular
  • mieline
  • mielinei
plural
  • mieline
  • mielinelor
vocativ singular
plural