7 definiții pentru micturiție


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MICTURÍȚIE s. f. Nevoie permanentă de a urina. – Din fr. micturition.

MICTURÍȚIE s. f. Nevoie permanentă de a urina. – Din fr. micturition.

micturiție sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr micturition] Nevoie permanentă de a urina.

MICTURÍȚIE s.f. Nevoie frecventă de a urina. [Gen. -iei. / < fr. micturition].

MICTURÍȚIE s. f. nevoie frecventă de a urina. (< fr. micturition)

MICTURÍȚIE f. Nevoie permanentă de urinare. /<fr. micturition


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

micturíție (-ți-e) s. f., art. micturíția (-ți-a), g.-d. micturíții, art. micturíției

micturíție s. f. (sil. -ți-e), art. micturíția (sil. -ți-a), g.-d. art. micturíției, pl. micturíții

Intrare: micturiție
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • micturiție
  • micturiția
plural
genitiv-dativ singular
  • micturiții
  • micturiției
plural
vocativ singular
plural

micturiție

  • 1. Nevoie permanentă de a urina.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: