microprocesor sn [At: DEX-S / Pl: ~oare / E: eg microprocessor] Circuit integrat de mare densitate și complexitate, specializat pentru operații de calcul, comandă și control într-un computer sau alt sistem electronic.

MICROPROCESOR s. n. procesor realizat cu un număr redus de elemente cu componente integrate, specializat pentru operații de calcul, comandă și control, într-un computer sau alt sistem electronic. (< engl. microprocessor) corectat(ă)

microprocesor s. n. s. m. (inform.) Circuit integrat complex, specializat în operații de calcul, comandă și control, inclus într-un computer sau în alt sistem electronic ◊ „Se așteaptă ca apariția microprocesorilor^[1] să aibă efecte din cele mai spectaculoase și în viața cotidiană – de la programator pentru mașinile de gătit și de spălat, până la controlarea atmosferei în orașele din ce în ce mai poluate.” Sc. 31 XII 76 p. 6. ◊ „«2-XL» este numele robotului din imaginea alăturată, o jucărie vorbitoare construită cu ajutorul unor microprocesoare.” R.l. 17 VII 78 p. 6. ◊ „Funcționarea propriu-zisă este destul de simplă, un microprocesor preluând sarcina coordonării imprimării.” Sc. 19 XII 78 p. 3; v. și R.l. 14 XII 76 p. 6, Pr.R.TV 1 XII 77 p. 10; v. și biotehnologie, microcalculator (din engl. microprocessor; cf. fr. microprocesseur; DTN 1973; cf. LR 2/84 p. 108)

microprocesor (desp. mi-cro-pro-) s. n., pl. microprocesoare

*microprocesor (mi-cro-pro-) s. n., pl. microprocesoare

microprocesor s. n., pl. microprocesoare

MICROPROCESÓR (< engl.) s. n. Unitate centrală de prelucrare (CPU) a unui calculator realizată adesea pe o singură plăcuță de siliciu sau alt material semiconductor (chip), care în prezent poate avea peste un milion de tranzistoare. M. efectuează operațiile esențiale de prelucrare și controlează celelalte elemente ale sistemului de calcul. M. constituie „creierul calculatorului”.