8 definiții pentru micanită


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MICANÍTĂ, micanite, s. f. Material electroizolant obținut din foițe de mică1 lipite în straturi cu lianți organici și folosit mult în construcția mașinilor și a aparatelor electrice. – Din fr. micanite.

MICANÍTĂ, micanite, s. f. Material electroizolant obținut din foițe de mică1 lipite în straturi cu lianți organici și folosit mult în construcția mașinilor și a aparatelor electrice. – Din fr. micanite.

micani sf [At: DN3 / Pl: ~te / E: fr micanite] Material electroizolant obținut din foițe de mică lipite în straturi cu lianți organici și folosit mai mult în construcția mașinilor și a aparatelor electrice.

MICANÍTĂ, micanite, s. f. Amestec din fragmente de mică2 cu un liant, folosit ca izolant electric.

MICANÍTĂ s.f. Material obținut prin aglomerarea cu șelac a fragmentelor de mică, folosit ca izolant electric. [< fr. micanite].

MICANÍTĂ s. f. izolant electric obținut prin aglomerarea cu șelac a fragmentelor de mică. (< fr. micanite)

MICANÍTĂ ~e f. Material electroizolant constituit din foițe de mică, lipite cu lianți organici. /<fr. micanite


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

micanítă s. f., g.-d. art. micanítei; pl. micaníte

Intrare: micanită
micanită substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • micani
  • micanita
plural
  • micanite
  • micanitele
genitiv-dativ singular
  • micanite
  • micanitei
plural
  • micanite
  • micanitelor
vocativ singular
plural

micanită

  • 1. Material electroizolant obținut din foițe de mică lipite în straturi cu lianți organici și folosit mult în construcția mașinilor și a aparatelor electrice.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: