14 definiții pentru miau miau-miau


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIAU interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul pisicii; miorlau. ◊ Expr. (Substantivat; fam.) A-i lua cuiva miaul = a) a face pe cineva să tacă; b) a omorî pe cineva. – Onomatopee.

MIAU interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită strigătul pisicii; miorlau. ◊ Expr. (Substantivat; fam.) A-i lua cuiva miaul = a) a face pe cineva să tacă; b) a omorî pe cineva. – Onomatopee.

miau [At: HELIADE, O. II, 320 / E: fo] 1 i Cuvânt care imită strigătul pisicii Si: miorlau. 2 i (Fam; îlav) Cât ai zice ~ Într-o clipă. 3 i (Fam; îe) A nu zice nici ~ A nu mai zice nimic. 4 s (Fam; îe) A-i lua (cuiva) ~l A reduce la tăcere. 5 s (Pex; îae) A omorî. 6 s (Rar; îe) A păpat ~l A pățit-o. 7 s (Rar; îae) A fost bătut.

MIAU interj. Onomatopee care redă sunetul scos de pisică. Fă-i miau, miau, pisică dragă. ALECSANDRI, T. 203. Prin casă începe a alerga. Și miau! miau!.. a țipa și a striga. PANN, la TDRG. ◊ (Substantivat, numai în expr.) A-i lua Clliva miaul (familiar) = a-i astupa cuiva gura, a face pe cineva să tacă. Dacă îl prindea nea Ghiță cu șoalda... îi dedea una cu ciocanul de ferecat pietrele de-i lua miaul. SADOVEANU, M. C. 156.

MIÁU interj. (se folosește pentru a reda strigătul pisicii).A-i lua cuiva ~l a) a face pe cineva să tacă; b) a omorî pe cineva. /Onomat.

miau! int. cu care se imită vocea pisicilor. ║ n. în locuțiunea: cât să zici miau, într’o clipă (ISP.). V. pis.

mĭaŭ, interj. care arată țipetu pisicilor cînd le e foame saŭ le doare ceva. V. mĭorlaŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

miau s. n., art. miául (în expr. a-i lua cuiva ~)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MIAU interj. miorlau! (Pisica face: ~!)

MIAU interj. miorlau! (Pisica face: ~!)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

miáu interj. – Reproduce glasul pisicii. – Mr. meao. Creație expresivă, cf. miorlau, și alb. miauljis, ngr. μιαουνίζω, it. miaulare, gnao, fr. miaou, miauler, sp. mau, marramao, maullar. Se folosește și pentru a exagera ideea de micime sau de scurtime a timpului. – Der. miauna (var. mieuna, mieuni, Banat mioni), vb. (a miorlăi); miaut, s. n. (miorlăit), cuvînt rar care pare creație personală a lui Eminescu; miaunat (var. mieunat), s. n. (miorlăit); mieunătură, s. f. (miorlăit).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MIÁUL subst. în expr. v. MIAU. Expr. (Substantivat; fam.) A-i lua cuiva miaul = a) a face pe cineva să tacă; b) a omorî pe cineva. [DEX ’98]

Intrare: miau
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • miau
miau-miau interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • miau-miau

miau miau-miau

  • 1. adesea repetat Cuvânt care imită strigătul pisicii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: miorlau attach_file 2 exemple
    exemple
    • Fă-i miau, miau, pisică dragă. ALECSANDRI, T. 203.
      surse: DLRLC
    • Prin casă începe a alerga. Și miau! miau!.. a țipa și a striga. PANN, la TDRG.
      surse: DLRLC
  • comentariu expresie Formă flexionară: miaul.
    surse: DEX '09

etimologie: