6 definiții pentru miastenie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIASTENÍE, miastenii, s. f. Boală a mușchilor scheletului, caracterizată prin oboseală anormală și rapidă, până la epuizare, la cele mai mici eforturi. [Pr.: mi-as-] – Din fr. myasthénie.

MIASTENÍE, miastenii, s. f. Boală a mușchilor scheletului, caracterizată prin oboseală anormală și rapidă, până la epuizare, la cele mai mici eforturi. [Pr.: mi-as-] – Din fr. myasthénie.

miastenie sf [At: DEX / P: mi-as~ / Pl: ~ii / E: fr myasthénie] Boală caracterizată prin scăderea anormală și rapidă a forței musculare, până la epuizare, la cele mai mici eforturi.

MIASTENÍE s.f. (Med.) Boală caracterizată printr-o epuizare anormală și rapidă a forței musculare, fără semne de paralizie. [Gen. -iei. / < fr. myasthénie, cf. gr. mys – mușchi, a – fără, sthenos – forță].

MIASTENÍE s. f. sindrom caracterizat printr-o epuizare anormală și rapidă a forței musculare, fără semne de paralizie. (< fr. myasthénie)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

miasteníe (mi-as-) s. f., art. miastenía, g.-d. art. miasteníei; pl. miasteníi, art. miasteníile

miasteníe s. f. (sil. mi-as-), art. miastenía, g.-d. art. miasteníei; pl. miasteníi, art. miasteníile

Intrare: miastenie
miastenie substantiv feminin
  • silabație: mi-as-
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • miastenie
  • miastenia
plural
  • miastenii
  • miasteniile
genitiv-dativ singular
  • miastenii
  • miasteniei
plural
  • miastenii
  • miasteniilor
vocativ singular
plural

miastenie

  • 1. Boală a mușchilor scheletului, caracterizată prin oboseală anormală și rapidă, până la epuizare, la cele mai mici eforturi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: