miastenie sf [At: DEX / P: mi-as~ / Pl: ~ii / E: fr myasthénie] Boală caracterizată prin scăderea anormală și rapidă a forței musculare, până la epuizare, la cele mai mici eforturi.

MIASTENIE s.f. (Med.) Boală caracterizată printr-o epuizare anormală și rapidă a forței musculare, fără semne de paralizie. [Gen. -iei. / < fr. myasthénie, cf. gr. mys – mușchi, a – fără, sthenos – forță].

MIASTENIE s. f. sindrom caracterizat printr-o epuizare anormală și rapidă a forței musculare, fără semne de paralizie. (< fr. myasthénie)

miastenie (desp. mi-as-) s. f., art. miastenia, g.-d. art. miasteniei; pl. miastenii, art. miasteniile (desp. -ni-i-)

miastenie (mi-as-) s. f., art. miastenia, g.-d. art. miasteniei; pl. miastenii, art. miasteniile

miastenie s. f. (sil. mi-as-), art. miastenia, g.-d. art. miasteniei; pl. miastenii, art. miasteniile