MEȘTEȘUGAR. Subst. Meșteșugar, meseriaș, meșter, meșteraș (dim., rar), artizan, șuster (reg.), cîrpaci (depr.). Fierar, făurar (înv. și reg.), covaci (reg.), covali (reg.), potcovar; lăcătuș, strungar, strugar (reg.); aurar; zlătar (înv.), argintar (rar), alămar, arămar; tinichigiu; cazangiu; căldărar; cositorar, spoitor; armurier, zălar, săbier (înv.). Lemnar, dulgher, tîmplar, teslar (reg.), stoler (reg.), bărdaș (reg.); dogar, butnar (reg.), văsar (reg.), putinar (rar), covătar; rudar, lingurar; rotar, caretaș, brișcar, droșcar (înv. și pop.); șindrilar, șițar, drănicer; parchetar. Pielar, tăbăcar, dubălar (reg.), timar (reg.); cojocar, blănar; curelar, șelar, samaragiu (rar). Cizmar, pantofar, ciubotar (reg.), cavaf (înv.), papucar (înv. și reg.). Croitor; croitoreasă, cusătoreasă (rar), lenjereasă, brodeză; sumănar, zăbunar; plăpumar, plăpumăreasă; ceaprazar, găitănar, șepcar, pălărier, căciular, ișlicar (înv.). Țesător, țesătoare; abagiu, pînzar (înv.), postăvar, postăvăreasă, mătăsar (înv.). Măcelar, casap (reg.), mezelar, cîrnățar, pastramagiu (ieșit din uz). Brutar, pitar (reg.), franzelar; covrigar; plăcintar, simigiu. Bucătar, bucătăreasă. Olar, ceramist, faianțator, olănar; cărămidar, țiglar. Pietrar, cioplitor, mărmurar. Sticlar, suflător; șlefuitor; gravor. Zidar; zugrav; spoitoreasă; mozaicar. Morar, morăraș (dim.), morărel, măcinar (neobișnuit), morăriță. Fîntînar, puțar (pop.). Frînghier, sforar. Frizer, bărbier, coafor; peruchier; frizeriță, coafeză. Bijutier, giuvaergiu. Geamgiu. Cărăuș, chirigiu (înv.), birjar, vizitiu, rotaș. Plutaș. Pieptănar. Lumînărar, mungiu (înv.). Lustragiu, lustrar (rar). Rogojinar. Săpunar. Tapițer. Vărar. Iconar, zugrav. Adj. Meșteșugăresc, de meșteșugar, meșteresc; artizanal; cizmăresc, ciubotăresc (reg.); cojocăresc, rudăresc; măcelăresc; morăresc; birjăresc. Vb. A meșteșugări (rar), a practica o meserie; a meșteșugi, a meșteri. A lucra, a munci, a trudi (pop.). V. atelier, îndeletnicire, meșteșug.