9 definiții pentru mezel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEZÉL, mezeluri, s. n. (Mai ales la pl.) Nume generic dat mai multor preparate alimentare din carne, de tipul salamului. – Din tc. meze.

MEZÉL, mezeluri, s. n. (Mai ales la pl.) Nume generic dat mai multor preparate alimentare din carne, de tipul salamului. – Din tc. meze.

mezel1 sn [At: CANTA, ap. LET. III, 180/9 / V: (înv) ~zilea sf / Pl: ~uri, (înv) ~e / E: tc meze] 1 (Înv; mpl) Mezelic (1). 2 Nume generic dat preparatelor alimentare de tipul salamului.

MEZÉL, mezeluri, s. n. (Mai ales la pl.) Diferite feluri de salam și preparate similare. Masa era plină cu tot felul de mezeluri. BUJOR, S. 117. Cîte un mezel, cîte un păhăruț de vin. VLAHUȚĂ, la TDRG. Sare repede jos, plătește birjarului și, încărcat în buzunare cu mezeluri sună destul de emoționat. CARAGIALE, O. II 233.

MEZÉL ~uri n. mai ales la pl. Produs alimentar din carne afumată (salam, șuncă, jambon etc.). /<turc. meze


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mezél (mezéluri), s. n.1. Antreu, gustare. – 2. Salam, cîrnat. – Var. (înv.) mezea. Mr. mizé, megl. mezé. Tc. meze, din per. māzā (Roesler 599; Șeineanu, II, 258; Loebel 63; Lokotsch 1453), cf. ngr. μεζές, alb. mezë. Forma primitivă este cea a variantei, de la al cărei pl. mezele s-a reconstituit noul sing.Der. mezelic, s. n. (gustare), din tc. mezelik, cf. megl. miziloc, ngr. μεζελίϰι; mezelerie, s. f. (prăvălie de mezeluri).

Intrare: mezel
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mezel
  • mezelul
  • mezelu‑
plural
  • mezeluri
  • mezelurile
genitiv-dativ singular
  • mezel
  • mezelului
plural
  • mezeluri
  • mezelurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mezel

  • 1. mai ales la plural Nume generic dat mai multor preparate alimentare din carne, de tipul salamului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mezelic attach_file 3 exemple
    exemple
    • Masa era plină cu tot felul de mezeluri. BUJOR, S. 117.
      surse: DLRLC
    • Cîte un mezel, cîte un păhăruț de vin. VLAHUȚĂ, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • Sare repede jos, plătește birjarului și, încărcat în buzunare cu mezeluri sună destul de emoționat. CARAGIALE, O. II 233.
      surse: DLRLC

etimologie: