MEZAT, mezaturi, s. n. (Pop.) Vânzare publică (a bunurilor unui datornic); licitație. ◊ Expr. A scoate la mezat = a pune la licitație. – Din tc. mezat.

mezat sn [At: IST. Ț. R. 127 / V: (rar) miz~ / Pl: ~uri / E: tc mezat] 1-2 Vânzare publică (a bunurilor unui datornic) Si: licitație. 3 (Înv; îs) Sultan ~ Licitație specială care avea loc în divanul țării. 4 (Îe) A scoate (sau, înv, a striga) Ia (sau, înv, în) ~ A pune la licitație bunuri, pentru acoperirea unor datorii. 5 (Pfm; îae) A vinde bunurile cuiva, prin înșelătorie, la prețuri foarte mici.

MEZAT, mezaturi, s. n. Vânzare publică (a bunurilor unui datornic); licitație. ◊ Expr. A scoate la mezat = a pune la licitație. – Din tc. mezat.

MEZAT s. n. (Astăzi rar) Vînzare publică a bunurilor unui datornic; licitație. Tobele băteau ca la mezat. ANGHEL-IOSIF, C. L. 97. Avea, în adevăr, o astfel de țigaretă, cumpărată ieftin de la un mezat. HOGAȘ, DR. II 8. Cînd sosi ziua mezatului, piața Ocîrmuirii înfățoșa un tablou vrednic de cele mai crunte vremi a barbariei. ALECSANDRI, C. 77. ◊ Expr. A scoate (sau a vinde) la mezat = a vinde (ceva) la licitație. Urloi scotea la mezat în uliță boarfele oamenilor în nevoi. I. BOTEZ, ȘC. 62.

MEZAT ~uri n. Vânzare publică a unor bunuri materiale, ce revin persoanei care oferă cel mai înalt preț; licitație. * A scoate la ~ a pune la licitație. /<turc. mezat

mezat n. vânzare pubică, licitațiune: i s’a scos averea la mezat AL. [Turc. MEZAT].

mezát n., pl. urĭ (turc. mezat, d. ar. mezad; ngr. mezáti, bg. sîrb. mezat). Licitațiune, vînzare publică a averiĭ unuĭ datornic: a vinde la mezat (a bate la darabană). V. sultan.

mizat sn vz mezat

SULTAN, sultani, s. m. Titlu dat monarhului din imperiul otoman și din unele țări musulmane. Sultanul Marocului. ▭ Sultanul azi se află în prietinie mare cu craiul Lehiei. SADOVEANU, O. VII 26. Și cum o privea sultanul, ea se-ntunecă... dispare. EMINESCU, O. I 142. Cînd fu la Cîmpii Rigăi, zice cronica, veni și sultan Murad cu toate oștile lui. BĂLCESCU, O. I 48. ◊ Compus: (învechit) sultan-mezat = licitație publică. Moșia... pe care am cumpărat-o de la sultan-mezat. FILIMON, C. 191.

sultan-mezat n. mezat domnesc care se ținea în Divanul țării (numit și cochii-vechi): moșia Postelnicului pe care a cumpărăt-o dela sultan-mezat FIL. [V. mezat].

mezat (pop.) s. n., (înv.) pl. mezaturi (în: a scoate la mezat)

mezat (pop.) s. n., pl. mezaturi

mezat s.n., pl. mezaturi

sultan-mezat s. n.

sultan-mezat s. n.

sultan-mezat s. n.

mezat (mezaturi), s. n. – Licitație publică. Tc. mezat, din arab. mezād (Șeineanu, II, 258; Lokotsch 1454; Ronzevalle 160), cf. ngr. μεζάτι, bg. mezat.

MEZAT s. v. licitație.

MEZAT s. (JUR.) licitație, (înv., în Mold. și Transilv.) cochii-vechi. (A scoate ceva la ~.)

MEZAT s.n. (Mold., ȚR) În expr. A scoate Ia mezat = a pune la LIcitație. A: Toate bucatele lui. . . le-au scos la mezat. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. B: Cu hotărîrea judecății să se scoată zălogul la mezat. PRAV. COND. (1780). Etimologie: tc. mezat.

sultan-mezat s.n. (înv.) licitație, mezat domnesc care se ținea în Divanul țării; cochii-vechi.

MEZAT s. n. Vînzare publică (a bunurilor unui datornic); licitație. Le-au luat tot ce au avut, făcînd mezat de le-au făcut tot bani. IST. Ț. R. 107 A m luat nește moșii de la mezat, xu zapisele lor(a. 1 769). BUL. COM. IST. V, 262. Se înțelege că dreptul de protimisis se stinge de istov la cumpărarea prin mezat (a: 1 785). URICARIUL II,81/33. Avutul lor s-au vîndut la mezat (a.1802). IORGA, S. D. VIII, 118. Ispravnicii să nu fie volnici a face mezaturi fără de poroncă (a. 1 803). URICARIUL, IV, 214/2. Locul de mezat. ZILOT, CRON. 69. La alți spun c-a cumpărat Lucruri mari de la mezat. MUMULEANU, C. 1,44/8. Provizia hranei bolnavilor de la toate spitalurile prințipaturilor are să se vînză prin mezat. AR (1 829), 230^r/38. S-a dus să facă izvodul unei averi și pe urmă la un mezat. KOGĂLNICEANU, în PR. DRAM. 425. Acest buletin să cuprindă. . . publicațiile pentru mezaturi. GT (1 839), 67²/19;. Afară de procese, tribunalul. . . face mezaturi. IONESCU, M. 244. Prin mezat, ca niște vite, cîte suflete-ai vîndut? ALECSANDRI, T. 164. Se hotărî trăsura care va avea să-l aducă de la gară, și neapărat se alese „carîta d-lui Sotirescu” . . . cumpărată la mezat. D. ZAMFIRESCU, T. S. 55. Tobele băteau ca la mezat. ANGHEL-IOSIF, C. I. 97. Avea, în adevăr, o. . . țigaretă, cumpărată ieftin de la un mezat. HOGAȘ, DR. II, 8. (F i g.) Domnia se vindea la mezat. BELDIMAN, ap. ȘIO II₁ 258. ◊ Sultan mezat = licitație specială care avea loc în divanul țării. Moșiile, viile și casele dumilale s-au vîndut la sultan-mezat, iar banii s-au trămis cu om domnesc, ca să se împarță la țăranii ce se zice că i-ai sărăcit cînd erai ispravnic. FILIMON, O. I, 296, cf. I. BRĂESCU, M. 68. ◊ E x p r. A scoate (sau, învechit, a striga) la (sau, învechit, în) mezat = a pune la licitație. Cu hotărîrea judecății să se scoață zălogul la mezat. PRAV. COND. (1 780), 114. Toate bucatele lui. . . le-au scos la mezat (sfîrșitul sec. XVII). LET. III, 200/7. Spătarul Neculce pentru osăbite i[n]teresuri a săli li-au scos [moșiile] în mezat la Eși (a. 1 813). BUL. COM. IST. IV, 88. Se face cunoscut tutulor că la întâia zi a viitoriului dechembr să va striga la mezat vînzarea ocnilor și a vămilor din toată țara. CR (1 829), 277²/8. Mult-puținul ce i-a mai rămas o să se strige mîne-poimîne la mezat de către datornici. FILIMON, O. I, 230. Urloi scotea la mezat în uliți boarfele oamenilor în nevoi. I. BOTEZ, ȘC. 62. – Pl.: mezaturi. – Și: (rar) mizát s. n. JIPESCU, O. 61. – Din tc. mezat.