2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MEZÁT, mezaturi, s. n. (Pop.) Vânzare publică (a bunurilor unui datornic); licitație. ◊ Expr. A scoate la mezat = a pune la licitație. – Din tc. mezat.

mezat sn [At: IST. Ț. R. 127 / V: (rar) miz~ / Pl: ~uri / E: tc mezat] 1-2 Vânzare publică (a bunurilor unui datornic) Si: licitație. 3 (Înv; îs) Sultan ~ Licitație specială care avea loc în divanul țării. 4 (Îe) A scoate (sau, înv, a striga) Ia (sau, înv, în) ~ A pune la licitație bunuri, pentru acoperirea unor datorii. 5 (Pfm; îae) A vinde bunurile cuiva, prin înșelătorie, la prețuri foarte mici.

MEZÁT, mezaturi, s. n. Vânzare publică (a bunurilor unui datornic); licitație. ◊ Expr. A scoate la mezat = a pune la licitație. – Din tc. mezat.

MEZÁT s. n. (Astăzi rar) Vînzare publică a bunurilor unui datornic; licitație. Tobele băteau ca la mezat. ANGHEL-IOSIF, C. L. 97. Avea, în adevăr, o astfel de țigaretă, cumpărată ieftin de la un mezat. HOGAȘ, DR. II 8. Cînd sosi ziua mezatului, piața Ocîrmuirii înfățoșa un tablou vrednic de cele mai crunte vremi a barbariei. ALECSANDRI, C. 77. ◊ Expr. A scoate (sau a vinde) la mezat = a vinde (ceva) la licitație. Urloi scotea la mezat în uliță boarfele oamenilor în nevoi. I. BOTEZ, ȘC. 62.

MEZÁT ~uri n. Vânzare publică a unor bunuri materiale, ce revin persoanei care oferă cel mai înalt preț; licitație. * A scoate la ~ a pune la licitație. /<turc. mezat

MEZAT s.n. (Mold., ȚR) În expr. A scoate Ia mezat = a pune la LIcitație. A: Toate bucatele lui. . . le-au scos la mezat. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. B: Cu hotărîrea judecății să se scoată zălogul la mezat. PRAV. COND. (1780). Etimologie: tc. mezat.

mezat n. vânzare pubică, licitațiune: i s’a scos averea la mezat AL. [Turc. MEZAT].

mezát n., pl. urĭ (turc. mezat, d. ar. mezad; ngr. mezáti, bg. sîrb. mezat). Licitațiune, vînzare publică a averiĭ unuĭ datornic: a vinde la mezat (a bate la darabană). V. sultan.

SULTÁN, sultani, s. m. Titlu dat monarhului din Imperiul Otoman și din alte țări musulmane; persoană care poartă (sau purta) acest titlu. ♦ (Înv.) Sultan-mezat = licitație specială care avea loc în divanul țării. – Din tc. sultan.

SULTÁN, sultani, s. m. Titlu dat monarhului din Imperiul Otoman și din alte țări musulmane; persoană care poartă (sau purta) acest titlu. ♦ (Înv.) Sultan-mezat = licitație specială care avea loc în divanul țării. – Din tc. sultan.

SULTÁN, sultani, s. m. Titlu dat monarhului din imperiul otoman și din unele țări musulmane. Sultanul Marocului.Sultanul azi se află în prietinie mare cu craiul Lehiei. SADOVEANU, O. VII 26. Și cum o privea sultanul, ea se-ntunecă... dispare. EMINESCU, O. I 142. Cînd fu la Cîmpii Rigăi, zice cronica, veni și sultan Murad cu toate oștile lui. BĂLCESCU, O. I 48. ◊ Compus: (învechit) sultan-mezat = licitație publică. Moșia... pe care am cumpărat-o de la sultan-mezat. FILIMON, C. 191.

sultan-mezat n. mezat domnesc care se ținea în Divanul țării (numit și cochii-vechi): moșia Postelnicului pe care a cumpărăt-o dela sultan-mezat FIL. [V. mezat].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MEZAT s. (JUR.) licitație, (înv., în Mold. și Transilv.) cochii-vechi. (A scoate ceva la ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mezát (mezáturi), s. n. – Licitație publică. Tc. mezat, din arab. mezād (Șeineanu, II, 258; Lokotsch 1454; Ronzevalle 160), cf. ngr. μεζάτι, bg. mezat.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sultán-mezát s.n. (înv.) licitație, mezat domnesc care se ținea în Divanul țării; cochii-vechi.

Intrare: mezat
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mezat
  • mezatul
  • mezatu‑
plural
  • mezaturi
  • mezaturile
genitiv-dativ singular
  • mezat
  • mezatului
plural
  • mezaturi
  • mezaturilor
vocativ singular
plural
Intrare: sultan-mezat
substantiv neutru compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sultan-mezat
  • sultan-mezatul
  • sultan-mezatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • sultan-mezat
  • sultan-mezatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mezat, mezaturisubstantiv neutru

  • 1. Vânzare publică (a bunurilor unui datornic). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tobele băteau ca la mezat. ANGHEL-IOSIF, C. L. 97. DLRLC
    • format_quote Avea, în adevăr, o astfel de țigaretă, cumpărată ieftin de la un mezat. HOGAȘ, DR. II 8. DLRLC
    • format_quote Cînd sosi ziua mezatului, piața Ocîrmuirii înfățoșa un tablou vrednic de cele mai crunte vremi a barbariei. ALECSANDRI, C. 77. DLRLC
    • chat_bubble A scoate la mezat = a pune la licitație. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Urloi scotea la mezat în uliță boarfele oamenilor în nevoi. I. BOTEZ, ȘC. 62. DLRLC
etimologie:

sultan-mezatsubstantiv neutru

  • 1. învechit Licitație specială care avea loc în divanul țării. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Moșia... pe care am cumpărat-o de la sultan-mezat. FILIMON, C. 191. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic