MEXICÁN, -Ă, mexicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Mexicului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Mexicului sau mexicanilor (1), privitor la Mexic sau la mexicani. – Mexic (n. pr.) + suf. -an. Cf. fr. mexicain.

mexican, ~ă [At: AR (1829), 163¹ /34 / Pl: ~i, ~e / E: Mexic + -an] 1-2 smf, a (Persoană) care face parte din populația de bază a Mexicului. 3-4 smf, a (Persoană) care este originară din Mexic. 5 smp Popor care trăiește în Mexic. 6-7 a Care aparține (Mexicului sau) mexicanilor (5). 8-9 a Referitor (la Mexic sau) la mexicani (5). 10-11 a Caracteristic (Mexicului sau) mexicanilor (5).

MEXICÁN, -Ă, mexicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Mexicului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Mexicului sau mexicanilor (1), privitor la Mexic sau la mexicani, originar din Mexic, caracteristic Mexicului sau mexicanilor. – Mexic (n. pr.) + suf. -an. Cf. fr. mexicain.

MEXICÁN ², -Ă, mexicani, -e, s. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Mexicului sau este originară din acea țară.

MEXICÁN¹, -Ă, mexicani, -e, adj. Care se referă la Mexic, din Mexic.

MEXICÁN² ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Mexicului sau este originară din Mexic. /Mexic n. pr. + suf. ~an

MEXICÁN¹ ~ă (~i, ~e) Care aparține Mexicului sau populației lui; din Mexic. /Mexic n. pr. + suf. ~an

mexicán adj. m., s. m., pl. mexicáni; adj. f., s. f. mexicánă, pl. mexicáne

mexicán s. m., adj. m., pl. mexicáni; f. sg. mexicánă, g.-d. art. mexicánei, pl. mexicáne