METOPO- „frunte, trăsături faciale”. ◊ gr. metopon „frunte” > fr. métopo-, engl. id. > rom. metopo-. □ ~pag (v. -pag), s. m., monstru alcătuit din gemeni uniți prin partea anterioară a craniului; ~scopie (v. -scopie), s. f., pretinsă artă divinitorie, bazată pe examinarea liniilor frunții sau a trăsăturilor feței.