10 definiții pentru metonimic
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
METONIMIC, -Ă, metonimici, -ce, adj. Care are caracterul unei metonimii, privitor la metonimie; bazat pe metonimie, care conține multe metonimii. – Din fr. métonymique.
METONIMIC, -Ă, metonimici, -ce, adj. Care are caracterul unei metonimii, privitor la metonimie; bazat pe metonimie, care conține multe metonimii. – Din fr. métonymique.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
metonimic, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. III, 406 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr métonymique] 1 Care aparține metonimiei. 2 Care se referă la metonimie. 3 Care are caracter de metonimie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
METONIMIC, -Ă, metonimici, -e, adj. Privitor la metonimie.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
METONIMIC, -Ă adj. Referitor la metonimie. [Cf. fr. métonymique].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
METONIMIC, -Ă adj. cu caracter de metonimie. (< fr. métonymique)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
METONIMIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de metonimie; propriu metonimiei. 2) Care conține multe metonimii; abundent în metonimii. Stil ~. /<fr. métonymique
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
metonimic (desp. me-to-/met-o-) adj. m., pl. metonimici; f. metonimică, pl. metonimice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!metonimic (me-to-/met-o-) adj. m., pl. metonimici; f. metonimică, pl. metonimice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
metonimic adj. m. (sil. mf. met-), pl. metonimici; f. sg. metonimică, pl. metonimice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
METONIMIC, -Ă adj. Care aparține metonimiei, care se referă la metonimie, care are caracter de metonimie. Scrierea egipteană era metaforică și metonimică. MAIORESCU, CR. III, 406. Pl.: metonimici, -ce. – Din fr. métonymique.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: me-to-, met-o-
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
metonimic, metonimicăadjectiv
- 1. Care are caracterul unei metonimii, privitor la metonimie; bazat pe metonimie, care conține multe metonimii. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- métonymique DEX '09 DEX '98 DN