8 definiții pentru metonimic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

METONÍMIC, -Ă, metonimici, -ce, adj. Care are caracterul unei metonimii, privitor la metonimie; bazat pe metonimie, care conține multe metonimii. – Din fr. métonymique.

METONÍMIC, -Ă, metonimici, -ce, adj. Care are caracterul unei metonimii, privitor la metonimie; bazat pe metonimie, care conține multe metonimii. – Din fr. métonymique.

metonimic, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. III, 406 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr métonymique] 1 Care aparține metonimiei. 2 Care se referă la metonimie. 3 Care are caracter de metonimie.

METONÍMIC, -Ă, metonimici, -e, adj. Privitor la metonimie.

METONÍMIC, -Ă adj. Referitor la metonimie. [Cf. fr. métonymique].

METONÍMIC, -Ă adj. cu caracter de metonimie. (< fr. métonymique)

METONÍMIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de metonimie; propriu metonimiei. 2) Care conține multe metonimii; abundent în metonimii. Stil ~. /<fr. métonymique


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!metonímic (me-to-/met-o-) adj. m., pl. metonímici; f. metonímică, pl. metonímice

metonímic adj. m. (sil. mf. met-), pl. metonímici; f. sg. metonímică, pl. metonímice

Intrare: metonimic
metonimic adjectiv
  • silabație: me-to-, met-o- info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • metonimic
  • metonimicul
  • metonimicu‑
  • metonimică
  • metonimica
plural
  • metonimici
  • metonimicii
  • metonimice
  • metonimicele
genitiv-dativ singular
  • metonimic
  • metonimicului
  • metonimice
  • metonimicei
plural
  • metonimici
  • metonimicilor
  • metonimice
  • metonimicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

metonimic

  • 1. Care are caracterul unei metonimii, privitor la metonimie; bazat pe metonimie, care conține multe metonimii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie: