12 definiții pentru metodism


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

METODÍSM s. n. Confesiune protestantă rigoristă, fondată în sec. XVIII, care s-a separat de Biserica anglicană, promovând o viață ascetică cu respectarea posturilor și studiul metodic al învățăturilor Bibliei, răspândită azi în SUA. – Din fr. méthodisme.

metodism sn [At: P ROT. – POP., N. D. / Pl: ~e / E: fr méthodisme] Doctrină religioasă protestantă care prescrie practicarea metodică a pietății.

METODÍSM s. n. Doctrină religioasă protestantă care preconizează practicarea „metodică” a pietății. – Din fr. méthodisme.

METODÍSM s. n. Numele unei doctrine mistice practicată de o sectă anglicană întemeiată în secolul al XVIII-lea.

METODÍSM s.n. Doctrină mistică cu principii morale foarte severe, practicată de o sectă anglicană întemeiată în sec. XVIII. [< fr. méthodisme].

METODÍSM s. n. doctrină religioasă cu principii morale foarte severe, practicată de o sectă anglicană. (< fr. méthodisme)

METODÍSM n. 1) Sectă protestantă, care preconizează practicarea metodică a evlaviei. 2) Doctrină religioasă promovată de această sectă. /<fr. méthodisme

metodízm n. Doctrina metodiștilor (răspîndită maĭ ales în Scoția și Statele Unite).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

metodísm s. n. Sectă protestantă întemeiată de John Wesley (1703-1791) și fratele său Charles, care practică o viață ascetică cu post și ritualuri, iar în orele libere, privându-se de distracții, studiază practic, „metodic” învățăturile Bibliei. – Din fr. méthodisme.

METODÍSM (< fr. {i}) s. n. (REL.) Confesiune protestantă rigoristă, care s-a separat de Biserica anglicană, fondată în sec. 18 de frații John și Charles Wesley; promovează o viață ascetică cu respectarea posturilor și studiul „metodic” al învățăturilor „Bibliei”. Azi este răspândită în special în S.U.A.

Intrare: metodism
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • metodism
  • metodismul
  • metodismu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • metodism
  • metodismului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

metodism

  • 1. Confesiune protestantă rigoristă, fondată în secolul XVIII, care s-a separat de Biserica anglicană, promovând o viață ascetică cu respectarea posturilor și studiul metodic al învățăturilor Bibliei, răspândită azi în SUA.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: