metilen s [At: MACAROVICI, CH. 443 / E: fr méthylène, ger Methylen] 1 Radical organic bivalent, derivat din metan prin îndepărtarea a doi atomi de hidrogen. 2 (Îs) Albastru de ~ Pulbere amorfa de culoare albastru-închis, folosită ca materie colorantă și ca antiseptic.

METILEN s. m. Radical organic bivalent format dintr-un atom de carbon și doi atomi de hidrogen, existent în numeroși compuși organici. ◊ Albastru de metilen v. albastru¹.

METILEN s.m. 1. Radical organic bivalent, compus dintr-un atom de carbon și doi de hidrogen. ◊ Albastru de metilen = materie colorantă albastră, întrebuințată în vopsitorie și ca dezinfectant în medicină. 2. Alcool metilic. [Pl. -ni, (s.n.) -nuri. / < fr. méthylène, cf. germ. Methylen].

METILEN s. m. radical organic bivalent, derivat din metan prin îndepărtarea a doi atomi de hidrogen. ♦ albastru de ~ = materie colorantă albastră, folosită în vopsitorie și ca dezinfectant. (< fr. méthylène, germ. Methylen)

METILEN m. Radical organic bivalent, derivat din metan prin înlăturarea a doi atomi de hidrogen. /<fr. méthylene

*metilén n., pl. urĭ. Numele comercial al alcooluluĭ metilic saŭ spirtuluĭ de lemn.

metilen s. m.

metilen s. m.

metilen s. m.

METILÉN (< fr., germ. {i}; {s} gr. methy „băutură alcoolică” + hyle „lemn”) sm. Radical organic bivalent (=CH₂), derivat din metan prin îndepărtarea a doi atomi de hidrogen.

METILÉN subst. Radical organic bivalent, derivat din metan prin îndepărtarea a doi atomi de hidrogen. Cf. MARCOVICI, CH. 443, LTR². Albastru de metilen = pulbere amorfă, de culoare albastru-închis, folosită ca materie colorantă și ca antiseptic. DICȚ. - Din fr. méthyléne, germ. Methylen.