10 definiții pentru metilen


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

METILÉN s. m. Radical organic bivalent, derivat din metan prin îndepărtarea a doi atomi de hidrogen. – Din fr. méthylène, germ. Methylen.

METILÉN s. m. Radical organic bivalent, derivat din metan prin îndepărtarea a doi atomi de hidrogen. – Din fr. méthylène, germ. Methylen.

metilen s [At: MACAROVICI, CH. 443 / E: fr méthylène, ger Methylen] 1 Radical organic bivalent, derivat din metan prin îndepărtarea a doi atomi de hidrogen. 2 (Îs) Albastru de ~ Pulbere amorfa de culoare albastru-închis, folosită ca materie colorantă și ca antiseptic.

METILÉN s. m. Radical organic bivalent format dintr-un atom de carbon și doi atomi de hidrogen, existent în numeroși compuși organici. ◊ Albastru de metilen v. albastru1.

METILÉN s.m. 1. Radical organic bivalent, compus dintr-un atom de carbon și doi de hidrogen. ◊ Albastru de metilen = materie colorantă albastră, întrebuințată în vopsitorie și ca dezinfectant în medicină. 2. Alcool metilic. [Pl. -ni, (s.n.) -nuri. / < fr. méthylène, cf. germ. Methylen].

METILÉN s. m. radical organic bivalent, derivat din metan prin îndepărtarea a doi atomi de hidrogen. ♦ albastru de ~ = materie colorantă albastră, folosită în vopsitorie și ca dezinfectant. (< fr. méthylène, germ. Methylen)

METILÉN m. Radical organic bivalent, derivat din metan prin înlăturarea a doi atomi de hidrogen. /<fr. méthylene

*metilén n., pl. urĭ. Numele comercial al alcooluluĭ metilic saŭ spirtuluĭ de lemn.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

METILÉN (< fr., germ. {i}; {s} gr. methy „băutură alcoolică” + hyle „lemn”) sm. Radical organic bivalent (=CH2), derivat din metan prin îndepărtarea a doi atomi de hidrogen.

Intrare: metilen
metilen1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • metilen
  • metilenul
  • metilenu‑
plural
  • metileni
  • metilenii
genitiv-dativ singular
  • metilen
  • metilenului
plural
  • metileni
  • metilenilor
vocativ singular
plural
metilen2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • metilen
  • metilenul
  • metilenu‑
plural
  • metilenuri
  • metilenurile
genitiv-dativ singular
  • metilen
  • metilenului
plural
  • metilenuri
  • metilenurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

metilen

  • 1. Radical organic bivalent, derivat din metan prin îndepărtarea a doi atomi de hidrogen.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Albastru de metilen = materie colorantă albastră, întrebuințată în vopsitorie și ca dezinfectant în medicină.
      surse: DLRLC DN
  • 2. Alcool metilic.
    surse: DN

etimologie: