O definiție pentru metila


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

metilá vb., ind. prez. 3 sg. metileáză

Intrare: metila
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • metila
  • metilare
  • metilat
  • metilatu‑
  • metilând
  • metilându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • metilea
(să)
  • metileze
  • metila
  • metilă
  • metilase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • metilea
(să)
  • metileze
  • metilau
  • metila
  • metilaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)