metastază (gr. metastasis „schimbare”, „deplasare”), figură retorică prin care cel învinuit de o faptă se apără aruncând vina asupra altcuiva sau asupra unei împrejurări de forță majoră (P). Quintilian (III, 6, 78) dă exemple de cazuri posibile, ca: „Am ucis un om din porunca generalului.” Sau: „Ofrandele luate din templu le-am dat tiranului, el m-a forțat.” Sau: „Nu m-am întors în lagăr, fiindcă am fost oprit de furtună, inundații, boală.” • După unii autori, m. se numește și prezentul istoric. Ca fenomen fonetic, m. Înseamnă faza finală a articulării unui fonem, în timpul căreia organul fonator părăsește poziția care 11 caracterizează, pentru a adopta poziția de repaos, sau pentru emisiunea fonemului următor. Sin. parțial enalagă.