metalurgic, ~ă a [At: J. CIHAC, I. N. 389/18 / V: (înv) ~ghic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr métallurgique, cf ger metallurgisch] 1 Care aparține metalurgiei Si: (înv) metalurgicesc (1). 2 Referitor la metalurgie Si: (înv) metalurgicesc (2). 3 Folosit în metalurgie Si: (înv) metalurgicesc (3).

METALURGIC, -Ă, metalurgici, -e, adj. Care se referă la metalurgie, folosit în metalurgie.

METALURGIC adj. Referitor la metalurgie; de (din) metalurgie. [< fr. métallurgique].

METALURGIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de metalurgie; propriu metalurgiei. /<fr. métallurgique

*metalúrgic, -ă adj. (d. metalurgie. V. chirurgic). Relativ la metalurgie: stabiliment metalurgic.

metalurghic, ~ă a vz metalurgic

metalurgic adj. m., pl. metalurgici; f. metalurgică, pl. metalurgice

metalurgic adj. m., pl. metalurgici; f. metalurgică, pl. metalurgice

metalurgic adj. m., pl. melalurgici; f. sg. metalurgică, pl. metalurgice

METALURGIC adj. (înv.) metalurgicesc. (Industria ~.)

METALURGIC adj. (înv.) metalurgicesc. (Industria ~.)

METALURGIC, -Ă adj. Care aparține metalurgiei, privitor la metalurgie, folosit în metalurgie; (învechit) metalurgicesc. Să întrebuințează la medițină, la fabricația steclelor și la lucrurile metalurghice. J. CIHAC, I. N. 389/18, cf. NEGULICI. Această transformație a acidului carbonic. . . se întrebuințează cu folos în artele metalurgice. MARIN, PR. I, 157/2. Combustibilul cel mai întrebuințat la fabricarea fontei este cocsul metalurgic. IOANOVICI, TEHN. 35. - Pl.: metalurgici, -ce. – Și: (învechit) metalúrghic, -ă adj. – Din fr. métallurgique. – Pentru metalurghic, cf. germ. metallurgisch.

METALURGHIC, -Ă adj. v. metalurgic.