6 definiții pentru metalotehnică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

metalotehnică sf [At: DN3 / Pl: ~ici / E: metalo- + tehnică] Ramură a tehnicii care se ocupă cu prelucrarea metalelor.

METALOTÉHNICĂ s. f. Ramură a tehnicii referitoare la prelucrarea metalelor după elaborare, care folosește unelte sau mașini-unelte; metalurgie prelucrătoare.

METALOTÉHNICĂ s. f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu prelucrarea metalelor, folosind unelte sau mașini-unelte; metalurgie prelucrătoare. – Din metal + tehnică.

METALOTÉHNICĂ s.f. Ramură a tehnicii care se ocupă cu prelucrarea metalelor; metalurgie prelucrătoare. [Gen. -cii. / < metalo- + tehnică].

METALOTÉHNICĂ s. f. ramură a tehnicii care se ocupă cu prelucrarea metalelor. (< metalo- + tehnică)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

matalotéhnică s. f., g.-d. art. metalotéhnicii

Intrare: metalotehnică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • metalotehnică
  • metalotehnica
plural
genitiv-dativ singular
  • metalotehnici
  • metalotehnicii
plural
vocativ singular
plural

metalotehnică

  • 1. Ramură a tehnicii referitoare la prelucrarea metalelor după elaborare, care folosește unelte sau mașini-unelte; metalurgie prelucrătoare.
    surse: DLRLC DN

etimologie:

  • metal + tehnică
    surse: DLRM DN