metagramă (gr. metagramma „schimbarea literelor unui cuvânt”), se numește formarea unui cuvânt, real ori fictiv, din altul, prin substituirea unui fonem: răsădit – răsărit, precum și prin omiterea sau adausul unui fonem: trece – rece; rage – trage. M. poate fi considerată ca raportul fonologic dintre două paronime, din care se poate realiza figura numită paronomază, sau rima metagramatică (ex. unire / urnire, Eminescu) (P).