8 definiții pentru metageneză


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

METAGENÉZĂ s. f. (Biol.) Înmulțire în care alternează o generație sexuată cu alta asexuată. – Din fr. métagénèse.

METAGENÉZĂ s. f. (Biol.) Înmulțire în care alternează o generație sexuată cu alta asexuată. – Din fr. métagénèse.

metagene sf [At: DEX / Pl: (rar) ~ze / E: fr métagénèse] (Blg) Înmulțire în care alternează o generație sexuată cu alta asexuată.

METAGENÉZĂ s. f. (Biol.) Alternanța a două generații, una sexuată și una asexuată.

METAGENÉZĂ s.f. 1. (Biol.) Alternanța a două generații: sexuată și asexuată. 2. (Petr.) Faza finală a procesului de încarbonizare. [< fr. métagenèse, cf. gr. meta – după, genesis – generație].

METAGENÉZĂ s. f. 1. (biol.) alternanța a două generații, sexuată și asexuată. 2. (petr.) faza finală, geochimică, a procesului de incarbonizare. (< fr. métagenèse)

METAGENÉZĂ f. biol. Înmulțire în care are loc alternanța unei generații sexuate cu alta asexuată. /<fr. métagénese


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

metagenéză s. f., g.-d. art. metagenézei

metagenéză s. f., g.-d. art. metagenézei

Intrare: metageneză
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • metagene
  • metageneza
plural
genitiv-dativ singular
  • metageneze
  • metagenezei
plural
vocativ singular
plural

metageneză

  • 1. biologie Înmulțire în care alternează o generație sexuată cu alta asexuată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. petrografie Faza finală a procesului de încarbonizare.
    surse: DN

etimologie: