13 definiții pentru metaforic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

METAFÓRIC, -Ă, metaforici, -ce, adj. Care ține de metaforă; propriu metaforei; exprimat prin metafore; bogat în metafore; p. gener. figurat. – Din germ. metaphorisch, fr. métaphorique.

METAFÓRIC, -Ă, metaforici, -ce, adj. Care ține de metaforă; propriu metaforei; exprimat prin metafore; bogat în metafore; p. gener. figurat. – Din germ. metaphorisch, fr. métaphorique.

metaforic, ~ă a [At: CARTE TREB. II, 190/2 / Pl: ~ici, ~ice / E: ger metaphorisch, fr métaphorique] 1 Care ține de metaforă (1) Si: (înv) metaforicesc (1). 2 Care este propriu metaforei (2) Si: (înv) metaforicesc (2). 3 Care este exprimat prin metafore (3) Si: (înv) metaforicesc (3). 4 Care este bogat în metafore Si: (înv) metaforicesc (4). 5 (Pgn) Figurat.

METAFÓRIC, -Ă, metaforici, -e, adj. 1. Care ține de metaforă, care este propriu metaforei; figurat. Asemuind în chip metaforic societatea cu un organism, putem afirma că fiecare celulă se resimte de înnoirea sau îmbătrînirea pe care o trăiește întregul. CONTEMPORANUL, S. h, 1954, nr. 379, 2/1. 2. (Despre stil) Bogat în metafore. Versurile lui [Victor Hugo] sînt cînd izbucniri de fanfare metaforice și antiteze, cînd modulații suave. SADOVEANU, E. 226.

METAFÓRIC, -Ă adj. 1. Propriu metaforei; figurat. 2. (Despre stil) Cu multe metafore. [< fr. métaphorique].

METAFÓRIC, -Ă adj. propriu metaforei, exprimat prin, bogat în metafore; (p. ext.) figurat. (< fr. métaphorique, germ. metaphorisch)

METAFÓRIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de metaforă; propriu metaforei. Expresie ~că. 2) Care se distinge prin folosirea unui număr mare de metafore; abundent în metafore. Stil ~. /<fr. métaphorique, germ. metaphorisch

metaforic a. 1. cel ține de metaforă; 2. care abundă în metafore.

*metafóric, -ă adj. (vgr. metaphorikós). Relativ la metaforă: expresiune metaforică. Plin de metafore: stilu Orientalilor e foarte metaforic. Adv. În mod metaforic: a vorbi metaforic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

metafóric adj. m., pl. metafórici; f. metafórică, pl. metafórice

metafóric adj. m., pl. metafórici; f. sg. metafórică, pl. metafórice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

METAFÓRIC adj. v. figurat.

METAFORIC adj. figurat, (înv.) metaforicesc. (Limbaj ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

METAFÓRIC, -Ă adj. (< fr. métaphorique): în sintagma stil metaforic (v.).

Intrare: metaforic
metaforic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • metaforic
  • metaforicul
  • metaforicu‑
  • metaforică
  • metaforica
plural
  • metaforici
  • metaforicii
  • metaforice
  • metaforicele
genitiv-dativ singular
  • metaforic
  • metaforicului
  • metaforice
  • metaforicei
plural
  • metaforici
  • metaforicilor
  • metaforice
  • metaforicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

metaforic

  • 1. Care ține de metaforă; propriu metaforei; exprimat prin metafore; bogat în metafore.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
    exemple
    • Asemuind în chip metaforic societatea cu un organism, putem afirma că fiecare celulă se resimte de înnoirea sau îmbătrînirea pe care o trăiește întregul. CONTEMPORANUL, S. h, 1954, nr. 379, 2/1.
      surse: DLRLC
    • Versurile lui [Victor Hugo] sînt cînd izbucniri de fanfare metaforice și antiteze, cînd modulații suave. SADOVEANU, E. 226.
      surse: DLRLC

etimologie: