7 definiții pentru metacentru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

METACÉNTRU, metacentre, s. n. Punctul în care verticala centrului de greutate al unui corp care plutește este intersectată de verticala centrului de carenă, aceasta din urmă fiind trasată pentru o poziție înclinată a corpului. – Din fr. métacentre.

METACÉNTRU, metacentre, s. n. Punctul în care verticala centrului de greutate al unui corp care plutește este intersectată de verticala centrului de carenă, aceasta din urmă fiind trasată pentru o poziție înclinată a corpului. – Din fr. métacentre.

metacentru sn [At: DEX / Pl: ~re / E: fr métacentre] Punct în care verticala centrului de greutate al unui corp care plutește este intersectată de verticala centrului de carenă, aceasta din urmă fiind trasată pentru o poziție înclinată a corpului.

METACÉNTRU, metacentre, s. n. Intersecția imaginară a verticalelor care trec prin centrele de greutate ale volumului de apă dislocat de un plutitor (considerat în poziție înclinată și în poziție normală de plutire).

METACÉNTRU s.n. Intersecția imaginară a verticalelor care trec prin centrele de greutate ale volumului de apă dislocat de un corp plutitor. [< fr. métacentre].

METACÉNTRU s. n. intersecție a verticalelor care trec prin centrele de greutate ale volumului de apă dislocat de un corp plutitor. (< fr. métacentre)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

metacéntru s. n., art. metacéntrul; pl. metacéntre

metacéntru s. n., pl. metacéntre

Intrare: metacentru
metacentru substantiv neutru
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • metacentru
  • metacentrul
  • metacentru‑
plural
  • metacentre
  • metacentrele
genitiv-dativ singular
  • metacentru
  • metacentrului
plural
  • metacentre
  • metacentrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

metacentru

  • 1. Punctul în care verticala centrului de greutate al unui corp care plutește este intersectată de verticala centrului de carenă, aceasta din urmă fiind trasată pentru o poziție înclinată a corpului.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • diferențiere Intersecția imaginară a verticalelor care trec prin centrele de greutate ale volumului de apă dislocat de un corp plutitor.
    surse: DLRLC DN

etimologie: