mestii ssp vz meși¹

méstiĭ m. pl. V. meș.

mesti¹ smp vz meși¹

meșcă sf [At: LEXIC REG. 42 / Pl: mești / E: ns cf mește] (Olt) 1 Lemn cu care sunt zdrobiți strugurii, pentru a obține mustul. 2 Bătător de lapte Si: (reg) brighidău, drugă, mâtcă.

meși² smp [At: CV 1951, nr. 6, 27 / E: nct] (Reg) Nervi.

meși¹ smp [At: MOXA, 370/7 / V: (rar) mești, mesti, mestii / E: tc mest] 1 Un fel de încălțăminte fără toc, confecționată din piele foarte subțire, purtată în trecut de bărbați peste ciorapi (și de obicei în papuci sau în cizme). 2 (Fam; îe) A nu-i da (cuiva) ~i A nu-i conveni cuiva. 3 (Fam; îae) A nu îndrăzni. 4 (Fam; îe) A-l ține (pe cineva) ~i A fi în stare. 5 (Ban) Cizme. 6 (Pre) Turetci. 7 (Mun, Dob) Pantofi de postav Si: tărlici. 8 (Nob) Pantofi fără toc, pentru copii.

mești² smp vz meși¹

mesti m. pl. Mold. V. meși: asvărlea papucii de rămânea numai în mestii AL.

meși m. pl. 1. od. cismulițe de piele foarte fină cari veniau până la glezne și erau cusute de ceacșiri: înainte de a intra în casă, vizitatorul își lăsa papucii și se prezenta numai în meși: Banul încălțat cu meși și papuci de saftian galben FIL.; de aci fig. a da meșii cuiva, a-i da mâna, a cuteza: pe unde-l știe, nu-i mai dă meșii să mai vie PANN; 2. azi, pantofi țărănești din bucăți de postav. [Mold. mesti = turc. MEST: varianta meși e o reducere din mești].

meși (înv., reg.) s. m. pl., art. meșii

MEȘCĂ s. v. bătător.

meșcă s. v. BĂTĂTOR.

mestii s.f. pl. (reg., înv.) V. meși.

meșcă, mești, s.f. (reg.) lemn de zdrobit strugurii; bătător de lapte, brighidău.

MÉSTII subst. pl. v. meși¹.

MESTI¹ s. m. pl. v. meși¹.

MÉȘCĂ s. f. (Prin Olt.) 1. Lemn cu care sînt zdrobiți strugurii (pentru a obține mustul). Cf. LEXIC REG. 42. 2. Bătător (de lapte), (regional) brighidău, drugă, mîtcă. Cf. LEXIC REG. 42. – Pl.: mești. – Etimologia necunoscută. Cf. m e ș t e.

MEȘI¹ s. m. pl. 1. Un fel de încălțăminte fără toc, confecționată din piele foarte subțire, purtată in trecut de bărbați, peste ciorapi (și de obicei in papuci sau în cizme). Și-l găsiră că-ș mânca tot: și pașmații, și mestii, și brațele ca de striini. MOXA, 370/7, cf. CUV. D. BĂTR. I, 439. S-au aflat aceste: . . . cămeașe de lînă călugărească, părechi de meși negri depiiale (a. 1 752). IORGA, S. D. XII, 63. Papuci cu mestii bărbătești (a. 1 792). URICARIUL, IV, 134/9. Papuci se zic aceia ce învălesc numai degetele picioarelor, avînd și talpă pă care calcă, și se port împreună cu meși, însă meșii încălțați piste ciorapi, iar papucii piste meși. I. GOLESCU, C. Tot așa e cu încălțămintea: cizme roșii, meși galbeni și cipici negri europeni. CODRU-DRĂGĂȘANU, C. 16. Încălțat cu meși și papuci de saftian galben. FILIMON, O. I, 107, cf. 195. Boeriu. . . își azvîrlea papucii, de rămînea numai în mestii, și giuca parola sau cordeaua. ALECSANDRI, T. 82. Boierii cei mari se îmbrăcau cu ciacșiri roșii, cu meși, papuci sau cizme galbene. GHICA, S. 501. Din Rusia îi venea săftianuri ventru stîrlici și meși. ap. N. A. BOGDAN., C. M. 182. Boierul. . . avea sindrofie și chefuri acasă, numai-n ișlicel și-n meși. CARAGIALE, O. III, 221. Hagi Tudose. . . cu fes în cap, c-o fermenea neagră și cu un anteriu vărgat negru cu galben. Brîu vișinia și cu meși roșii în picioare. DELAVRANCEA, O. II, 298. Papugiii mai lucrau și mestii sau meșii, o altă încălțăminte de piele, care cuprindea piciorul pînă la genunchi. PAMFILE, I. C. 342. Să ajungă cîrpaci și să dreagă meșii și imineii turcilor nevoiași. GALACTION, A. I, 379. Bătu din palme . . . și se înfățișară doi slujitori cu meși galbeni în picioare. SADOVEANU, O. V, 507. Care pe subt pat intra, Cafele Că răsturna, Ciubuce Că-și arunca, Meșii-n urmă câ-și lăsa. TEODORESCU, P. P. 572. Un boier cu barba de un cot, îmbrăcat cu antereu de cutnie în dungi, cu șecșiri roșii, papuci cu mestii. ȘEZ. XII, 45. ◊ E x p r. (Familiar) A nu-i da (cuiva) meșii = a nu-i conveni (cuiva), a nu-i da mîna; a nu îndrăzni, a nu cuteza. Am poftit pe Tell să se bată la duel și nu i-a dat meșii. I-a fost frică. BĂLCESCU, ap. GHICA, A. 418. Pe unde îl știe, Nu-i dă meșii să mai vie. PANN, P. V. II, 22/20. Ce să facă? Să se ducă acolo, nu-i da meșii, căci nu știa ca ce drăcovenie să fie aia. ISPIRESCU, L. 255. Nu le mai dă meșii să se pitească acolo. MUSCEL, 17, cf. PAMFILE, DUȘM. 282. (Familiar) A-l ține (pe cineva) meșii = a fi în stare, a putea. L-a dat gata și p-âsta; doi bărbați în trei ani. . . – Ei, și dumneata ai vrea să te arunci, crezi că te țin meșii? M. I. CARAGIALE, C. 21. 2. (Prin Ban.) Cizme (H XVIII 145, L. COSTIN, GR. BĂN. 136); p. r e s t r. turetci (L. COSTIN, GR. BĂN. 136). 3. (Prin Munt., Dobr.) Pantofi de postav (BIANU, D. S. 373, AN. DOBR. IV, nr. 4, 101, ALR I 1 878/690, 700); tîrlici (AN. DOBR. IV, nr. 4, 101). 4. (Neobișnuit) „Pantofi fără toc, pentru copii”. CHIRIȚESCU, GR. 251. – Și: (rar) mești (ȘIO II₁, 257, DDRF, TDRG), mesti (ȘIO II₁, 257, BARCIANU, ALEXI, W.) s. m. pl., mestii subst. pl. – Din tc. mest.

MEȘI² s. m. pl. (Regional) Nervi (Șibot-Orăștie). CV 1951, nr. 6, 27. Iară are meși omul ăsta. ib. - Etimologia necunoscută.

MEȘTI² s. m. pl. v. meși¹.