4 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mesti1 smp vz meși1

mesti m. pl. Mold. V. meși: asvărlea papucii de rămânea numai în mestii AL.

meșcă sf [At: LEXIC REG. 42 / Pl: mești / E: ns cf mește] (Olt) 1 Lemn cu care sunt zdrobiți strugurii, pentru a obține mustul. 2 Bătător de lapte Si: (reg) brighidău, drugă, mâtcă.

mește vt(a) [At: BIBLIA (1688), 30/57 / V: mesca, mesti / Pzi: mesc; Ps: mescui, Par: mescut / E: ml miscere] 1 (Îrg; c. i. băuturi) A turna în pahar. 2 (Îrg; c. i.oameni) A da, a oferi de băut. 3 (Înv; c. i. lichide) A scoate. 4 (Sst) A amesteca.

mești1 vr [At: CV 1951, nr. 6, 27 / Pzi: ~tesc / E: nct] (Reg) A se conduce.

MEȘTE vb. (Mold., ȚR, Trans. SV) A pregăti o băutură (pentru a o servi), a turna în pahar. A: (Fig.) Aravia fericită . . . nefericirea și pustietatea carea armele turcești i-au mestit, nu numai au gustat-o, ce așeași, pănă la beție și amețală au sorbit-o. CANTEMIR, HR. B: Toți își meștea băutură de veselie trupească și sufletească. N 1682, 16v. Și vei da paharul lui farao . . . și după boieriia ta cea mai denainte după cum erai mescînd. BIBLIA (1688). Mescu în păharul ei vin. C 1688, 418r; cf. ST. LEX., 292; R. POPESCU; N 1727, 151v. C: Și-ți va da iară boieria să fii la locul ce ai fost să mești paharul. CRON. ante 1730, 49r. Deci el meaște apă (sau ia apă în vas) și mearge la casa lui. ERES., 197r. ♦ Fig. (ȚR) A gusta, a se înfrupta. Cei ci cred pre adevăr mesc apa cunoașterii lui Dumnezeu. LEX., 102v. Variante: mesca (BIBLIA (1688); C 1688, 418r; LEX., 102v), mesti (CANTEMIR, HR.). Etimologie: lat. miscere. Vezi și mescătoare, mescător, nemeștit.

meși m. pl. 1. od. cismulițe de piele foarte fină cari veniau până la glezne și erau cusute de ceacșiri: înainte de a intra în casă, vizitatorul își lăsa papucii și se prezenta numai în meși: Banul încălțat cu meși și papuci de saftian galben FIL.; de aci fig. a da meșii cuiva, a-i da mâna, a cuteza: pe unde-l știe, nu-i mai dă meșii să mai vie PANN; 2. azi, pantofi țărănești din bucăți de postav. [Mold. mesti = turc. MEST: varianta meși e o reducere din mești].

mesc, a méște v. tr. (lat. mĭscére, pop. *miscere, a amesteca [de ex., vinu în pahar]. – Mesc, meștĭ, mește, meștem, meștețĭ, mesc; să mească; mescînd; (inuzitat) mescút). Vechĭ. Torn.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

méște (-sc, -scut), vb. A turna în pahar, a da de băut. – Mr. mescu, meaștire. Lat. miscēre (Tiktin; REW 6504). Sec. XVII-XVIII, înv. Cf. mișca.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

méșcă, méști, s.f. (reg.) lemn de zdrobit strugurii; bătător de lapte, brighidău.

méște, mésc, vb. III (înv.) 1. a turna, a servi, a oferi. 2. a scoate (un lichid).

Intrare: mesti
mesti
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: meșcă
substantiv feminin (F50)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meșcă
  • meșca
plural
  • mești
  • meștile
genitiv-dativ singular
  • mești
  • meștii
plural
  • mești
  • meștilor
vocativ singular
plural
Intrare: mește
verb (VT618)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mește
  • meștere
  • mescut
  • mescutu‑
  • mescând
  • mescându‑
singular plural
  • mești
  • mește-
  • meșteți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mesc
(să)
  • mesc
  • meșteam
  • mescui
  • mescusem
a II-a (tu)
  • mești
(să)
  • mești
  • meșteai
  • mescuși
  • mescuseși
a III-a (el, ea)
  • mește
(să)
  • mească
  • meștea
  • mescu
  • mescuse
plural I (noi)
  • meștem
(să)
  • meștem
  • meșteam
  • mescurăm
  • mescuserăm
  • mescusem
a II-a (voi)
  • meșteți
(să)
  • meșteți
  • meșteați
  • mescurăți
  • mescuserăți
  • mescuseți
a III-a (ei, ele)
  • mesc
(să)
  • mească
  • meșteau
  • mescu
  • mescuseră
Intrare: mești
mești
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)