11 definiții pentru meseriaș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MESERIÁȘ, -Ă, meseriași, -e, s. m. și f. Persoană care are (și practică) o meserie; meșteșugar. [Pr.: -ri-aș] – Meserie + suf. -aș.

MESERIÁȘ, -Ă, meseriași, -e, s. m. și f. Persoană care are (și practică) o meserie; meșteșugar. [Pr.: -ri-aș] – Meserie + suf. -aș.

meseriaș, ~ă [At: POLIZU / Pl: ~i, ~e / E: meserie + -aș] 1 smf Persoană care cunoaște și practică o meserie Si: meșteșugar, (înv) meșteșugaș (1), meșteșugăreț (1), (îvr) meșteșugarnic. 2 a (Fam) Formidabil.

MESERIÁȘ, meseriași, s. m. Lucrător calificat care practică o meserie manuală (în cadrul unui atelier); meșteșugar. Continuă să tragă linii pe o scîndură, ferind din cale un metru galben, articulat, de meseriaș. C. PETRESCU, Î. II 181. – Pronunțat: -ri-aș.

MESERIÁȘ ~i m. Persoană care practică o meserie; meșteșugar. [Sil. -ri-aș] /meserie + suf. ~aș

meseriaș m. cel ce are o meserie, lucrător.

meseriáș m. (d. meserie). Meșteșugar (ferar, zidar, tîmplar ș. a.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

meseriáș (-ri-aș) s. m., pl. meseriáși

meseriáș s. m. (sil. -ri-aș), pl. meseriáși


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MESERIÁȘ s. meșteșugar, (franțuzism) artizan, (înv. și pop.) meșter, (înv.) meșteșugareț, meșteșugaș. (Un ~ priceput.)

MESERIAȘ s. meșteșugar, (franțuzism) artizan, (înv. și pop.) meșter, (înv.) meșteșugareț, meșteșugaș. (Un ~ priceput.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

meseriaș, meseriași I s. m. 1. (glum.) om iscusit / priceput / îndemânatic într-un domeniu de activitate. 2. (intl.) delincvent de mare clasă. II adj. v. marfă (II.)

Intrare: meseriaș
  • silabație: -ri-aș
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meseriaș
  • meseriașul
  • meseriașu‑
plural
  • meseriași
  • meseriașii
genitiv-dativ singular
  • meseriaș
  • meseriașului
plural
  • meseriași
  • meseriașilor
vocativ singular
  • meseriașule
  • meseriașe
plural
  • meseriașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

meseriaș, -ă meseriaș meseriașă

  • 1. Persoană care are (și practică) o meserie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: meșteșugar un exemplu
    exemple
    • Continuă să tragă linii pe o scîndură, ferind din cale un metru galben, articulat, de meseriaș. C. PETRESCU, Î. II 181.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Meserie + sufix -aș.
    surse: DEX '98 DEX '09