Definiția cu ID-ul 685971:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
mesercíŭ m. (bg. sîrb. mesar, măcelar, d. meso, cu suf. turc. -ciŭ, cum se deduce din Ĭorga, Negoț. 176: pitarĭ și mesercíĭ, măcelariĭ se numeaŭ „meserciĭ”. Tkt. accentuĭază mesércĭ și-l derivă d. sîrb. meearče, dim. d. mesar). Sec. 17. Măcelar.