2 intrări
20 de definiții

Explicative DEX

MESEAN, -Ă, meseni, -e, s. m. și f. Persoană care participă la un ospăț, la o masă1, la un banchet; comesean, conviv. – Masă1 + suf. -ean.

MESEAN, -Ă, meseni, -e, s. m. și f. Persoană care participă la un ospăț, la o masă1, la un banchet; comesean, conviv. – Masă1 + suf. -ean.

măsean sm vz mesean

mesean, ~ă smf [At: VARLAAM-IOASAF, 3877 / V: măs~ / Pl: ~eni, (nob) ~ene / E: masă1 + -ean] (Mpl) Fiecare dintre persoanele care se așază în jurul unei mese1 (1) pentru a participa la un prânz, la o cină, la un ospăț, la un banchet Si: (pop) meselnic, (reg), mesaș, comesean, conviv.

MESEAN sm. Cel ce stă la masă, mîncînd împreună cu alții: mesenii se întreceau... să-mi dea o idee cît mai plăcută despre caracterul... poporului (I.-GH.).

❍ MESELNIC sm. Olten. (CIAUȘ.) = MESEAN.

MESEAN, meseni, s. m. Persoană care participă la un ospăț, la o masă; comesean. Mesenii deveneau din ce în ce mai zgomotoși. BUJOR, S. 118. În tot timpul ospățului, să steie numai la spatele stăpînu-său și nici măcar să-și ridice ochii la ceilalți meseni. CREANGĂ, P. 231. Cătălin... Ce împle cupele cu vin Mesenilor la masă. EMINESCU, O. I 173.

MESEAN ~eni m. Persoană care participă la o masă, la un ospăț sau la un banchet cu alte persoane; comesean. /masă + suf. ~ean

mesean m. cel ce stă la masă, oaspete.

*meseán, -că s., pl. enĭ, ence (d. masă, mese). Persoană care ĭa parte la masă (la prînz, la cină). – Și comesean.

Ortografice DOOM

mesean s. m., pl. meseni

meseană s. f., g.-d. art. mesenei; pl. mesene

mesean s. m., pl. meseni

meseană s. f., g.-d. art. mesenei; pl. mesene

mesean s. m., pl. meseni

meseană s. f., g.-d. art. mesenei; pl. mesene

Sinonime

MESEAN s. (pop.) meselnic, (reg.) mesaș. (~ la un praznic.)

mesean, -ă s.m., s.f. (mai ales la pl. meseni) <rar> masă1, <pop.> meselnic, <reg.> mesaș. Mesenii închină în cinstea mirilor.

MESEAN s. (pop.) meselnic, (reg.) mesaș. (~ la un praznic.)

Tezaur

MĂSEAN s. m. v. mesean.

MESEÁN, -Ă s. m. și f. (Rar la f.; mai ales la pl.) Fiecare dintre persoanele care participi la o masă 1 (prînz, cină), la un ospăț, la un banchet; (popular) meselnic, (regional) mesaș. V. c o m e s e a n, c o n v i v. Împăratul întrînd să vază measeanii, văzu acolo pre un om neîmbrăcat în haine de nuntă. VARLAAM-IOASAF, 38r/7, cf. BUDAI-DELEANU, LEX., LB. Vivat ! ura !. . . Răspund mesenii aprigi c-un răcnet zgomotos. ALECSANDRI, POEZII, 208. Cînd sună miază- noaptea, fețele mesenilor se posomorîră. EMINESCU, N. 7. Cătălin . . . Ce împle cupele cu vin Mesenilor la masă. id. O. I, 173. În tot timpul ospățului să steie numai la spatele stăpînu-său și nici măcar să-și ridice ochii la ceilalți meseni. CREANGĂ, P. 237. Odată se făcu o tulburare între meseni. ISPIRESCU, L. 213, cf. BELDICEANU, P. 54. Mesenii deveneau din ce în ce mai zgomotoși. BUJOR, S. 117. Protestările mesenilor și asigurările sincere de devotament care se ridicau în cor căzură bine fruntașilor. VORNIC, P. 35. Vinul făcea ocol împrejurul mesei și toți mesenii se făcură mult vorbăreți, ȘEZ VIII, 69, cf. VII 73. Voinicu-n casâ-a intrat, Mesenii i-au închinat, Tot cu pahare de vin Să-i deie cinstea deplin. BUD, P. P. 5, cf. ALRM II/I h 353. ◊ (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Nu s-or spăria oaspeții meseni dimprejurul mâmăligei. ȘEZ. IV, 114. Socrilor mari, și dumneavoastră, boieri meseni. PĂSCULESCU, L. P. 69. - Pl.: meseni și (neobișnuit, f.) mesene (LB, PONTBRIANT, D.). – Și: măseán (PONTBRIANT, D.) s. m. – Masă1 -f suf. -ean.

Intrare: mesean
substantiv masculin (M20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mesean
  • meseanul
  • meseanu‑
plural
  • meseni
  • mesenii
genitiv-dativ singular
  • mesean
  • meseanului
plural
  • meseni
  • mesenilor
vocativ singular
  • meseanule
  • mesene
plural
  • mesenilor
măsean
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: meseană
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • meseană
  • meseana
plural
  • mesene
  • mesenele
genitiv-dativ singular
  • mesene
  • mesenei
plural
  • mesene
  • mesenelor
vocativ singular
  • meseană
  • meseano
plural
  • mesenelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mesean, mesenisubstantiv masculin
meseană, mesenesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care participă la un ospăț, la o masă, la un banchet. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mesenii deveneau din ce în ce mai zgomotoși. BUJOR, S. 118. DLRLC
    • format_quote În tot timpul ospățului, să steie numai la spatele stăpînu-său și nici măcar să-și ridice ochii la ceilalți meseni. CREANGĂ, P. 231. DLRLC
    • format_quote Cătălin... Ce împle cupele cu vin Mesenilor la masă. EMINESCU, O. I 173. DLRLC
etimologie:
  • Masă + -ean. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.