opțiuni
warning
Forma mescătoriu este o variantă a lui mescător.

7 definiții pentru mescător

Explicative DEX

mescător sm [At: MARDARIE, L. 117 / V: ~iu / Pl: ~i / E: mesca + -(ă)tor] (Înv) Paharnic.

mescătór m. (d. mesc). Vechĭ. Paharnic.

mescătoriu sm vz mescător

Regionalisme / arhaisme

MESCĂTOR s.m. (ȚR.) Paharnic. Vinočerpate (l): mescătoriu de vin. MARDARIE, 117; cf. ST. LEX., 292. Etimologie: mesca + suf. -(ă)tor. Vezi și mescătoare, mește, nemeștit. Cf. c u p a r, p a h a r n i c.

mescător, mescători, s.m. (înv.) paharnic.

Tezaur

MESCĂTÓR s. m. (Învechit) Paharnic. Mescâtoriu de vin. MARDARIE, L. 117, cf. 29, CUV. D. BĂTR. I, 292, PASCU, S. 126. - Pl.: mescători. – Și: mescătóriu s. m. – Mesca + suf. -(ă)tor.

MESCĂTÓRIU s. m. v. mescător.

Intrare: mescător
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mescător
  • mescătorul
  • mescătoru‑
plural
  • mescători
  • mescătorii
genitiv-dativ singular
  • mescător
  • mescătorului
plural
  • mescători
  • mescătorilor
vocativ singular —
plural —
mescătoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)