Definiția cu ID-ul 1288071:
Tezaur
MESCĂTÓR s. m. (Învechit) Paharnic. Mescâtoriu de vin. MARDARIE, L. 117, cf. 29, CUV. D. BĂTR. I, 292, PASCU, S. 126. - Pl.: mescători. – Și: mescătóriu s. m. – Mesca + suf. -(ă)tor.
MESCĂTÓR s. m. (Învechit) Paharnic. Mescâtoriu de vin. MARDARIE, L. 117, cf. 29, CUV. D. BĂTR. I, 292, PASCU, S. 126. - Pl.: mescători. – Și: mescătóriu s. m. – Mesca + suf. -(ă)tor.