opțiuni
  • info
2 intrări
6 definiții

Explicative DEX

merlina vt [At: DN3 / Pzi: ~nez / E: fr merliner] (Mrn) A coase grandeea de marginea velei cu ajutorul unei ațe rezistente.

MERLINA vb. I. tr. (Mar.) A coase grandeea de marginea velei cu ajutorul unei ațe rezistente. [< fr. merliner].

MERLINA vb. tr. (mar.) a coase grandeea de marginea velei cu merlin (1). (< fr. merliner)

merlină sf [At: DN3 / Pl: ~ne, ~uri / E: fr merlin] Frânghie subțire alcătuită din trei fire de in sau de cânepă răsucite împreună, folosită la matisarea parâmelor.

MERLINĂ s.f. Frînghie subțire alcătuită din trei fire de in sau de cînepă răsucite împreună, folosită la matisarea parîmelor. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. merlin, cf. flam. maarline – frînghie de mare].

Ortografice DOOM

merlina vb., ind. prez. 1 sg. merlinez, 3 sg. și pl. merlinează

Intrare: merlina
verb (VT201)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • merlina
  • merlinare
  • merlinat
  • merlinatu‑
  • merlinând
  • merlinându‑
 singular plural
  • merlinează
  • merlinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • merlinez
 (să)
  • merlinez
  • merlinam
  • merlinai
  • merlinasem
a II-a (tu)
  • merlinezi
 (să)
  • merlinezi
  • merlinai
  • merlinași
  • merlinaseși
a III-a (el, ea)
  • merlinează
 (să)
  • merlineze
  • merlina
  • merlină
  • merlinase
plural I (noi)
  • merlinăm
 (să)
  • merlinăm
  • merlinam
  • merlinarăm
  • merlinaserăm
  • merlinasem
a II-a (voi)
  • merlinați
 (să)
  • merlinați
  • merlinați
  • merlinarăți
  • merlinaserăți
  • merlinaseți
a III-a (ei, ele)
  • merlinează
 (să)
  • merlineze
  • merlinau
  • merlinară
  • merlinaseră
Intrare: merlină
merlină2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • merlină
  • merlina
plural
  • merline
  • merlinele
genitiv-dativ singular
  • merline
  • merlinei
plural
  • merline
  • merlinelor
vocativ singular —
plural —
merlină1 (pl. -uri) substantiv feminin
substantiv feminin (F34)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • merlină
  • merlina
plural
  • merlinuri
  • merlinurile
genitiv-dativ singular
  • merline
  • merlinei
plural
  • merlinuri
  • merlinurilor
vocativ singular —
plural —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

merlina, merlinezverb

  • 1. marină A coase grandeea de marginea velei cu ajutorul unei ațe rezistente. DN
etimologie:

merlină, merline / merlină, merlinurisubstantiv feminin

  • 1. Frânghie subțire alcătuită din trei fire de in sau de cânepă răsucite împreună, folosită la matisarea parâmelor. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.