3 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

merlina vt [At: DN3 / Pzi: ~nez / E: fr merliner] (Mrn) A coase grandeea de marginea velei cu ajutorul unei ațe rezistente.

MERLINÁ vb. I. tr. (Mar.) A coase grandeea de marginea velei cu ajutorul unei ațe rezistente. [< fr. merliner].

MERLINÁ vb. tr. (mar.) a coase grandeea de marginea velei cu merlin (1). (< fr. merliner)

merli sf [At: DN3 / Pl: ~ne, ~uri / E: fr merlin] Frânghie subțire alcătuită din trei fire de in sau de cânepă răsucite împreună, folosită la matisarea parâmelor.

MERLÍNĂ s.f. Frânghie subțire alcătuită din trei fire de in sau de cânepă răsucite împreună, folosită la matisarea parâmelor. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. merlin, cf. flam. maarline – frânghie de mare].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

merliná vb., ind. prez. 1 sg. merlinéz, 3 sg. și pl. merlineáză

Intrare: merlina
verb (VT201)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • merlina
  • merlinare
  • merlinat
  • merlinatu‑
  • merlinând
  • merlinându‑
singular plural
  • merlinea
  • merlinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • merlinez
(să)
  • merlinez
  • merlinam
  • merlinai
  • merlinasem
a II-a (tu)
  • merlinezi
(să)
  • merlinezi
  • merlinai
  • merlinași
  • merlinaseși
a III-a (el, ea)
  • merlinea
(să)
  • merlineze
  • merlina
  • merlină
  • merlinase
plural I (noi)
  • merlinăm
(să)
  • merlinăm
  • merlinam
  • merlinarăm
  • merlinaserăm
  • merlinasem
a II-a (voi)
  • merlinați
(să)
  • merlinați
  • merlinați
  • merlinarăți
  • merlinaserăți
  • merlinaseți
a III-a (ei, ele)
  • merlinea
(să)
  • merlineze
  • merlinau
  • merlina
  • merlinaseră
Intrare: merlină (pl. merline)
merlină (pl. merline) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • merli
  • merlina
plural
  • merline
  • merlinele
genitiv-dativ singular
  • merline
  • merlinei
plural
  • merline
  • merlinelor
vocativ singular
plural
Intrare: merlină (pl. merlinuri)
merlină (pl. merlinuri) substantiv feminin
substantiv feminin (F34)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • merli
  • merlina
plural
  • merlinuri
  • merlinurile
genitiv-dativ singular
  • merline
  • merlinei
plural
  • merlinuri
  • merlinurilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)