Definiția cu ID-ul 1092955:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
merism (gr. merismos „distribuție”), figură care constă în enumerarea distributivă a faptelor (I): „huic furta in manibus, fuga plantis, ventre sagina” [acesta avea prada în mână, fuga în tălpi, hrana în pântece] (Aen.; → L., § 675). Sin. diereză oratorică.